Cauze:
1. Testeaza regulile impuse de adultii din jurul lui, mintind sau furand, pentru a vedea cat ii este ingaduit.
2. Simte ca nu se poate ridica la nivelul asteptarilor tale, si-atunci minte, autotransformandu-se in cineva mai bun.
3. Nu-l recompensezi pentru faptele, rezultatele bune, si-atunci incearca sa faca ceva bine: sa fure sau sa minta.
4. Incearca sa-si „cumpere” prieteni, demonstrandu-le cat e de „tare”. Este, de fapt, mult prea singur si nesigur pe el.
Solutii:
1. Asa cum ar trebui sa-l recompensezi pentru faptele bune, „rasplateste-l” si pentru cele rele. Trebuie sa inteleaga ca minciuna si furtul nu sunt ingaduite. Nu te amuzi ca pustiul de sase anisori i-a subtilizat o hartie de zece lei bunicului, pentru ca la 12 ani isi va inchipui ca micile furtisaguri din poseta mamei vor fi trecute cu vederea.
2. Vrei prea mult de la el, uitand cat ai suferit si tu cand erai ca el. Nu e un copil genial, de altfel putini sunt asa, dar daca tu-i vei cere numai premiul intai, va incepe sa minta, incercand sa motiveze de ce nu e primul, va incerca sa fure, copiind, pentru a te multumi . Mai bine un copil bun de nota sapte, decat un trisor de nota zece.
3. Orice copil are nevoie e recompense pentru reusitele. Daca uiti sa-l lauzi cand si-a facut ordine in camera, daca nu-ti pasa cand s-a autodepasit, fie si la sport, va incerca sa faca ceva rau care sa-ti atraga totusi atentia: ceva rau, facut bine!
4. Este prea singur. Poate pentru ca e timid, dar mai degraba pentru ca tu ai prea mari pretentii de la prietenii lui de joaca, l-ai indepartat unul cate unul, iar el inceara sa castige altii, fiind si el mai putin…perfect: minte, fura, vorbeste urat. E bine sa nu incerci sa ai un copil perfect. E bine sa ai un copil normal, cu bune si cu rele.
