Si, desigur, mai e nevoie de intentie: efectul asupra victimei trebuie sa fi fost preconizat, dorit, asumat sau macar acceptat ca fiind posibil de catre „agresor”, care recurge la o astfel de forma de violenta psihologica pentru a-si subordona partenerul.
Moment in care, pe buna dreptate, ma intreb cine mai poate sa spuna ca e lipsit de pacat, ca sa arunce primul cu piatra.
Canalul de manifestare e unul exclusiv sentimental: esti vulnerabil in fata celor pe care-i iubesti (sau la care tii), iar ei profita de vulnerabilitatea ta pentru a-si satisface propriile interese, care nu sunt comune cu ale tale. E usor de inteles de ce violenta psihologica gaseste in relatiile amoroase si de familie unul dintre cele mai fertile medii de dezvoltare.
