Uitandu-ma la reactiile voastre de la cronica Twilight scrisa de Irina, mi s-a confirmat o parere pe care o aveam mai de mult: femeile sunt usor necrofile. Hai sa detaliem putin. In primul rand, eu nici nu m-as fi obosit sa vad porcaria aia de film. Biata Irina a fost fortata sa urmareasca fiertura aia cinamatografica si dupa aia sa se mai si exprime frumos despre ea. De altfel, o suspectez si de politete exagerata. Eu as fi rezumat totul la un expresiv „bleah!”. E de ajuns sa ma uit la afis si imi dau seama despre ce e vorba: o gasca lesinata, cu aspect de emo de provincie, amorezata de un june cu sangele rece si locuitor al criptelor. Totusi capabil de erectii.
De cand e lumea asta, de cand au femeile sani si barbatii penis, ele tanjesc dupa o impreunare cosmica. Daca sunt muritoare, musai trebuie sa copuleze cu un zeu. Asta contribuie la imbunatatirea imaginii de sine, care este oricum supraestimata. Fatucile astea sunt niste fiinte banale, nu produc nimic. Ele doar stau pe un pietroi, la o mare intersectie si suspina. In timp ce suspina, isi mai fac si unghiile, isi mai smulg cate o spranceana. Si viseaza cum ar fi daca ar veni vreun zburator care sa le ridice din conditia lor de fiinte banale, rujate si total inutile. Ei, si taman atunci pica din cerurile deschise un baiat. Baiatul care e la moda acum e evident facatura unei femei. In plus, una de o orientare religioasa dubioasa. Respectiv, cultul mormon. Care din cate stiu, interzice relatiile sexuale premaritale. Lucru care se simte in modul in care a conceput autoarea povestea. Fata banala odata ce-a pus ochii pe baiatul superior ei devine o obsedata si o hartuitoare.
Se vedem cum se deruleaza faptele. In principiu, orice femeie isi doreste sa procreeze. Insa nu cu un egal al ei, asa cum ar fi drept si cinstit. Ci cu unul dintr-o tagma superioara. In filmele astea numite fantasy, el e vampir. Pe Dorobanti, e baiat de rege al asfaltului. Sau simplu posesor de Ferrari. Ideea este ca nici vampirul nu e vreun sarantoc sau vreun somer. Normal, fiintele elitiste se hranesc cu sange, nu cu mamaliga si usturoi. Ptiu, drace, ce-am zis. Acusi se evapora bampirul. El vine dintr-o familie veche, bogata. Pare imbracat scump si in conformitate cu principiile fashionistei de astazi. Fata respectiva se muta de pe pietroi intr-o hruba. Renunta si la bronz si la solar si intelege ca trebuie sa devina palida acum ca sa ii semene lui.
Ea, in general, nu rationeaza prea mult, dar de un lucru isi da totusi seama: o sa moara. El, zice-se, ca nu. Si mai mult decat atat, in timp ce ea o sa se ofileasca in urma proceselor firesti, el o sa ramana cu fizicul la fel de nealterat in timp ce ea o sa se transforme intr-o maslina stafidita, intr-un sufleu explodat intr-un cuptor cu microunde. Sper ca apreciati registrul culinar in care ma invart. Ei, si gandul asta nu-i da pace. Natura e nedreapta. Si parca si vede cu ochii (era sa zic ai mintii) cum in jurul lui apar tot felul de vampirite, una mai nemuritoare ca alta.
Atunci, de disperare, ea se dezbara de latura umana. Si il roaga pe el sa-i infiga niste colti adanc, adanc in gatu-i inca proaspat si apetisant. (In lumea reala, transformarea are loc altfel. Cu infigerea altor organe si cu speranta ca in noua luni va rezulta ceva.)Si s-o faca si pe ea vampirita. Sau regina a asfaltului. Sau posesoare de barbat posesor de Ferrari. Pentru a-si vedea visul cu ochii si verigheta pe deget, e in stare de orice. Sa ucida pentru totdeauna turme de vaci. Sa lase in urma mormane de cadavre de capre. Sa suga sangele tuturor sobolanilor din Bucuresti. Sa rapeasca toate gastele care traiesc in Oltenia. Sa se coboare in fermele de porci si lase mii de scroafe indoliate. Sa nasca pui vii cu canini supradimensionati.
El o refuza. Ea se intoarce pe bolovan. Se bronzeaza din nou. De suparare isi mai smulge o spranceana si incearca sa colecteze diverse premii de consolare pe la emisiuni televizate. Mai gusta si nitica mamaliga si usturoi. Na, pana la urma, e fata de la tara, nu i se apleaca ei de la atat. Dar mirosul de bampir si de piele de Ferrari nu ii da pace. E amarata, amarata, obsedata, obsedata. Incearca sa se sinucida cu o supradoza de silicon doar doar s-o intoarce bampirul. Citeste o poezie, apoi este internata de urgenta pentru suprasolicitare intelectuala. Parintii o pun sa promita ca de acum incolo se va limita la etichetele de pe sucurile racoritoare. Ea nu se lasa si isi risca sanatatea citind un prospect de la un rimel. Ba, chiar se imbata de vreo cateva ori reusind sa scandalizeze un intreg orasel de provincie cu purtarea necuviincioasa. Trimite scrisori la ziarele locale si ameninta cu sinuciderea.
Bampirul are constiinta si ii e mila de o gasca cu creierul de marimea celui de plosnita. Incearca sa-i arate partea neagra, intunecata, dramatica a vietii sale. Faptul ca trebuie sa muncesti pentru a avea ce pune in gura. Sa vanezi. Sa te murdaresti pe maini. Ea zice ca e indragostita si ca poate trai si cu stomacul gol atata timp cat i-l umple el a doua zi. Bampirul zice „nu” si „nu”, „esti inconstienta”, „nu pot sa-ti fac atata rau”. Ea urla din toti plamanii „Raneste-ma!”, „Raneste-ma!”. El crede ca e sado-maso si ii propune sa iasa intr-un club de profil. Ea zice „Hai! Dar platesti tu!”.
Pe drum, linge scaunul din Ferrari si se imagineaza stapana absoluta. Bampirul surade sagalnic si se intreaba daca o avea voie sa ucida gaste cu aparenta umana.
Va urma…
**Cuvantul „dobitoace” este folosit, desigur, cu intelesul biblico-arhaic de „animale”, „necuvantatoare”.
PS: stiu ca v-am emotionat. Va rog sa nu plangeti. Nu se admit tipetele, doar lesinurile in tacere si tricourile sfasiate.
