Pentru cei care mai au indoieli, pentru cei care mai au inca asteptari si sperante, am o veste trista: exista femei care spun clar si raspicat “EU NU STIU SA FIERB UN OU!â€. Pe cuvantul meu, le-am auzit cu urechile mele si le-am vazut miscandu-si buzele “eu nu stiu sa fierb un ou!â€. Acum, serios vorbind, ce iluzii sa-ti mai faci? Ma tem ca Darwin s-a inselat si ca omul o ia inapoi. Femeia ajunsa in epoca tehnologiei se declara inapta pentru a fierbe un ou cu aroganta si mandrie.
Asadar, pregatesc in continuare un tutorial pentru ca femela sa deprinda secretele, atuurile acestei grele misiuni si sa fie avertizata cu privire la unele pericole si dificultati ce pot surveni pe parcursul desfasurarii operatiunii.
1. Elemente indispensabile
In general, pentru a fierbe ceva, orice, avem nevoie de apa, o sursa de caldura si un recipient. Acum probabil ca ai observat ca unii spun “m-am ars la soare†sau chiar “m-am prajitâ€mergand pana la a afirma “sunt rosu ca un racâ€. Corect: soarele e sursa de caldura, insa oul nu-l vom fierbe nici la soare, nici la solar. S-ar putea sa treaca prea mult timp si, de obicei, cand fierbem un ou, o facem pentru ca ne e foame. Nu va speriati! Foamea este o senzatie fiziologica, perfect naturala si sanatoasa. Nu este o deprindere rusinoasa (cum ar fi shoppingul compulsiv), nici un viciu. Nu va fie rusine sa spuneti ca va e foame.
Surse de caldura uzuale folosite in mod traditional in ultima suta de ani la pregatirea alimentelor, deci si a oului fiert: aragazul, plita electrica, focul din lemne. Aragazul este cutia aceea cam de 1 m inaltime intalnita prin gospodaria omului, mai precis in bucatarie, conectata la o sursa de gaz si prevazuta cu un anumit numar de ochiuri, care variaza de la 2 la 5-6. Acele ochiuri nu necesita machiaj si nu sunt nici acelasi lucru cu ouale ochi ce se prajesc in tigaie. Plita electrica functioneaza, asa cum ii spune si numele, cu electricitate.
Trecem la apa: apa este fluidul acela in mod ideal incolor si inodor care curge la robinet si, uneori, din cer. E de ajuns sa rotiti robinetul (in acelasi mod ca atunci cand faceti dus) si ea va incepe sa curga.
Recipientul trebuie sa fie ceva mai mare decat oul (oul este alb sau maroniu, de dimensiunea unei margele gigantice; putin mai mare decat o minge de ping-pong si mai mic decat una de tenis) si sa fie confectionat dintr-un material rezistent la caldura. Deci nu vom fierbe oul intr-un pahar de sticla, nici intr-o caserola de plastic, nici intr-o punga, nici intr-o poseta, oricat de cool am fi. Recipientul poarta numele uzual de oala. Poate fi si un ibric, desigur. Nu are sens sa punem pe foc o oala de cinci litri (Litrul este o unitate de masura pentru volume) din moment ce nu fierbem decat un ou. Iata-ma comitand un mare pacat: folosesc un limbaj ultra-specializat si risc probabil sa-mi pierd o parte din ucenice pe drum. Promit sa revin cu niste desene explicative.
Elemente auxiliare: o lingura, un polonic cu care sa extragem oul din apa fierbinte dupa ce a fiert, o farfurie.
2. In speranta ca ati reusit sa parcurgeti pana aici discursul meu extrem de tehnic, trecem mai departe la lectia practica propriu-zisa. Daca va simtiti insa epuizate, nu are sens sa continuati cu lectura intrucat informatia se va asimila in mod defectuos si rezultatele in practica ale teoriei mele vor fi catastrofale. Un somn va va relaxa si va va pregati mintea si mainile pentru ceea ce urmeaza.
Luam recipientul si plasam oul in el. Avem grija sa nu lovim oul puternic de peretii acestuia intrucat asa cum s-a putut observa in reclamele la pastele de dinti, oul are coaja fragila – de aici si vorba „fragil ca un ou” – si se poate sparge usor. Oul trebuie sa-si mentina caracterul integral pana la completarea operatiunii. Un ou spart nu ne este de folos. Inainte sau dupa – alegerea va apartine – de introducerea oului in recipient, acesta trebuie umplut cu apa rece. Daca dimensiunile lui sunt foarte mari – singura oala din casa are 10 litri, sa zicem – atunci nu este necesara umplerea, fiind de ajuns ca nivelul fluidului sa treaca cu un deget peste ou. Oul trebuie, cu alte cuvinte, sa se simta bine, fericit si implinit, inconjurat de apa pe toate partile. Si sub, si in lateral, si deasupra.
Odata incheiata aceasta etapa, aprindem aragazul. Aici am nevoie de atentia voastra sporita. Aragazul se poate aprinde in mai multe moduri. Gazul – eliminat prin acele orificii – se aprinde numai daca exista in preajma o flacara. Care poate veni de la o bricheta, un chibrit sau un aprinzator. Exista aragazuri capabile sa produca singure scanteia care duce la nasterea flacarii ochiului. Cel mai sigur pentru voi si vecinitati ar fi sa aveti un astfel de aragaz sau un aprinzator cu baterii. Care se actioneaza simplu prin apasarea unui buton. Daca sunteti insa cu adevarat temerare si/sau inconstiente, varianta bricheta/ chibrit este una cat se poate de eficienta. Bricheta dimpreuna cu mana ce o sustine nu trebuie sa se lipeasca de ochiul pe care doriti sa-l actionati. Tineti mana in lateralul ochiului, nu peste el. Altfel veti fi parlite ca niste purcei. O distanta de vreun centimetru si ceva este suficienta. Daca nu puteti aproxima, masurati inainte de aprindere cu o ruleta. Nu intoarceti butonul ochiului la maxim, ci mentineti flacara la dimensiuni reduse.
Cum stiu daca s-a aprins?
Nu este suficient sa auziti un fasait. Acel sunet poate fi produs de gazul emis fie ca exista flacara, fie ca nu. Daca simtiti insa caldura in jurul ochiului respectiv, s-a aprins. Pentru mai multa siguranta, luati o lumanarica parfumata – sigur aveti asa ceva in casa – si apropiati-o cu fitilul (firicelul acela negricios si cam murdarel care iese din lumanarica) de respectivul ochi. Daca acesta se aprinde (semn ca s-a aprins: ceara incepe sa se topeasca, in bucatarie incepe sa miroasa a lumanarica parfumata), atunci este clar: WE HAVE A WINNER!
Nu topaiti insa de pe acum, caci operatiunea nu s-a incheiat. Pastrati dansul din buric pentru mai tarziu, cand veti putea dansa in jurul oului.
Plasam recipientul cu tot cu apa si oul pe care le contine pe flaraca aprinsa. Cat timp il lasam acolo? Vom vedea la punctul trei!
3. Sa zicem ca ati reusit. Ati ajuns pana aici, atat de departe. Felicitari, fetelor, sunt mandru de voi. Inainte de a va spune cat timp sta recipientul pe foc, trebuie sa luati o hotarare importanta: va plac ouale tari sau ouale moi? Pentru ca, oricat de uimitor ar suna, nu e o chestiune de hazard. Nu ne rugam la zei sau la zana maseluta sa faca oul tare sau moale, dupa gust. Nuu! Este incredibil, dar sta in puterea voastra! Oul va fi asa cum va doriti voi sa fie! Toata lumea mainile in aer, vom topai totusi putin de bucurie caci tocmai am constientizat faptul ca puterea feminina exista, e reala si adevarata.
La punctul trei vom face numai asta: vom hotari. E suficient.
4. Daca va place moale, atunci 3 minute din momentul in care apa fierbe. Cum stim ca apa fierbe? Apa fierbe atunci cand nu mai sta cuminte in recipient, cand face, mai mult decat valuri, un fel de vartejuri si de bulbuci. Nu va speriati, nu va exploda nimic, nu va avea loc nicio inundatie si nicio eruptie vulcanica, nu veti sari in aer si nici nu veti muri necoafate in capot in incercarea de a face un ou moale. Daca va place tare, vreo 5. Cum stim noi cand au trecut cele 3 minute? Avem si aici mai multe posibilitati. Ori numaram rar in minte pana la 180*, in cazul oului moale, 300 in cazul celui tare, ori punem ceasul sa sune ori ne uitam la el.
Sub nicio forma, repet sub nicio forma nu parasiti bucataria. Odata ce veti fi trecut pragul spre hol, living etc, o amnezie se va lasa ca o pacla deasa deasupra mintii voastre ultrasolicitate. Oul va fi abandonat in lupta lui cu apa fiarta. Veti uita de el cand veti ramane gura casca la telenovela din sufragerie. Nu sunati pe nimeni si nu raspundeti niciunui apel. Aceste operatiuni auxiliare va vor incarca peste masura. Daca suna cineva la usa, nu raspundeti. Cine stie ce toanta vine sa va povesteasca ce si-a mai cumparat si, in timpul asta, misiunea „oul” da chix. Ne-am inteles? Nu ne pierdem concentrarea!
5. Dupa ce-a trecut perioada de timp convenita, atunci putem opri alimentarea cu gaz. Cand se intampla asta, flacara se stinge singura. Nu este cazul sa arunci tu o galeata de apa pe aragaz! Nuuu, doar dai de acelasi buton de care ai dat si cand ai purces in aceasta mareata calatorie.
6. Luam oul cu o lingura mai mare. Nu il desfacem chiar acum, il mai lasam sa se raceasca existand riscul de arsuri.
In speranta ca v-am fost de ajutor, va astept cu intrebari si nelamuriri. Succes! Puteti, stiu ca puteti! Sunt aici si va tin pumnii!
O sa vedeti: cand toate veti fi invatat sa fierbeti un ou, lumea va fi un loc mai bun.
*Legenda: 3 minute au 180 de secunde pentru ca fiecare minut are 60 de secunde.=> 3X60=180. Aceeasi operatiune de inmultire cu 60 se face si in cazul celor 5 minute.
