Vorbim in relatie cu boala de beneficii secundare pe care bolnavul le gaseste in starea patologica date de ingrijirea pe care o primeste. Uneori starea de boala fizica devine una dictatoriala in care sub scuza bolii, familia ajunge sa fie terorizata de pacientul bolnav. O situatie la limita aparent. Ce se poate face aici? Ar avea psihoterapia un sens? Nu neaparat psihoterapia in modul clasic. Ci mai mult o atentie acordata familiei si apartinatorilor.
Aici vom gasi alte surprize. Ca nimic nu e intamplator iar in legaturile familiale aceasta stare de teroare este o consecinta a fantasmelor familiale, a legaturilor familiale inconstiente. Intr-o psihoterapie familiala analitica a unei asemenea situatii am gasi amestecate fantasme de iubire si de ucidere, vinovatie si dorinta de eliberare, anxietate, idealuri, speranta pentru ca va fi bine, etc. Am intalnit cazuri in care pacientul dupa 10 ani a cerut o terapie individuala dupa un asemenea moment. Cand el insusi a ajuns sa traiasca anxietatea si panica mortii. Initial era vorba de o boala fizica. Dar plecand de aici am ajuns sa vorbim despre psihic.
