Ce sunt distoniile secundare?
Diferitele forme de distonie pot fi impartite in doua grupe majore: distonii primare si distonii secundare. Distoniile primare sunt de cauza genetica, in timp ce distoniile secundare pot aparea ca urmare a expunerii la factori externi, cum sunt anumite medicamente, toxine, traumatisme, infectii sau accidente vascular-cerebrale.
Distonia secundara este distonia care se dezvolta in principal ca rezultat al factorilor de mediu care afecteaza creierul. Traumatismele coloanei vertebrale, ale capului sau ale sistemului periferic pot contribui la aparitia distoniei. Alte exemple de distonii secundare includ distonia indusa de levodopa, in tratamentul parkinsonismului; distonia acuta si tardiva, cauzata de anumite medicamente, cum ar fi agentii de blocare a receptorilor de dopamina; distoniile asociate cu paralizia cerebrala, hipoxia cerebrala, boala cardiovasculara, infectii cerebrale sau stari post-infectioase, accident vascular cerebral, encefalita, tumori ale creierului, ori toxine (manganul, cianida etc).
Multe dintre distoniile secundare sunt asociate cu aproximativ 50 de boli metabolice si neurologice. Multe dintre acestea sunt genetice.
Care sunt cauzele aparitiei distoniilor secundare?
Este cunoscut faptul ca distonia poate fi declansata de cauze secundare, cum ar fi consumul de droguri sau anumite medicamente, de traumatisme craniene si alte afectiuni. Cercetarile arata ca acesti factori pot declansa sau exacerba simptomele la persoanele care sunt predispuse genetic la distonie.
Cum diagnosticam distoniile secundare?
Diagnosticul distoniilor secundare se bazeaza pe informatiile oferite de pacient si observarea caracteristicilor subtile ale simptomelor. Se pot recomanda o serie de teste si investigatii pentru a determina cauza subiacenta a distoniei.
Cum se trateaza distoniile secundare?
Tratamentul vizeaza conditia medicala care provoaca simptomele distonice. Medicatia orala constituie de obicei principala directie de tratament, putandu-se recomanda levodopa, trihexifenidil, clonazepam si baclofen, sau combinatii intre aceste substante. Injectiile cu toxina botulinica pot trata anumite parti ale corpului, cum sunt gatul, maxilarul, mainile sau picioarele.
Pacientilor care nu raspund la tratamentul medicamentos li se pot recomanda o seri de interventii chirurgicale, precum palidotomia, talamotomia sau stimularea profunda a creierului.
Revenire la articolul principal >>>
