Alegerea partenerului de viata nu mai e de multa vreme o chestiune lasata la voia intamplarii, sau la latitudinea parintilor care considera ca ne-au gasit „perechea perfecta” si cu atat mai putin ar trebui sa fie un compromis. In mod normal, nu ar trebui sa pornim intr-o relatie fara sa avem cel putin increderea, daca nu convingerea ca partenerul ni se potriveste in linii mari.
In alegerea lui Fat Frumos, o foarte mare importanta o are perceptia fiecarei femei asupra propriei persoane, imaginea si stima de sine. Cautam in partenerii nostri, atunci cand ii alegem ca fiind „potiviti” pentru noi, trasaturile de caracter asemanatoare cu ale noastre, o personalitate si interese comune, dar si o asemanare in ceea ce priveste constitutia fizica si mediul din care provine. Este vorba atat despre vecinatate – o buna parte a relatiilor se infiripeaza intre colegii de liceu, colegi de job, vecini de bloc sau din cartier, oameni care traiesc intr-o anumita vecinatate si drumurile lor se intalnesc frecvent, chiar si neintentionat – de exemplu, folosesc in fiecare zi acelasi mijloc de transport in comun, la aceasi ora. De aici si binecunoscuta vorba : „cine se aseamana se aduna”.
Aceste criterii insa pot fi considerate ca fiind „narcisiste”, intrucat judecam partenerii si ii consideram ca fiind potriviti sau total nepotriviti pentru noi in functie de parera pe care noi o avem despre propria persoana. Insa, nu tot tipul cine se aseamana, se aduna. De multe ori, oameni total opusi ca si caracter, interese si chiar constitutie fizica sau vecinatate teritoriala formeaza cupluri – nu e doar o vorba din popor ci si o lege a fizici – „opusele se atrag”. Vedem in partener mijlocul ideal de a intra in contact cu noi insine, de a ne completa, si de aceea cautm in partener fie acelasi nivel de masculinitate/feminitate pe care il simtim noi, fie cautam exact opusul. De multe ori, o femeie scunda, supla si foarte feminina isi va dori ca partenerul ei sa fie inalt, masiv si foarte masculin. Alta femeie cu aceasi constituie isi va dori un barbat „pe masura ei”, cu care sa ii corespunda atat cu nivelul ei interior cat si cu aspectul fizic.
In alegera lui Fat Frumos suntem insa influentate si de figurile parentale sau orice figura masculina care ne-a marcat viata la un anumit moment. De exemplu, o femeie care si-a pierdut tatal la o varsta timpurie, va cauta in partenerul ei de viata trasaturile figurii paterne care i-au lipsit – sprijin, suport, hotarare si cel mai probavil aspectul fizic al partenerului a fi cat mai apropiat de cel al tatalui. Atunci cand insa in copilarie suferim o deceptie sau o trauma, tindem sa ne dorim ca Fat Frumos sa nu se asemene nici fizic nici din punct de vedere moral cu figura masculina care ne-a creat trauma respectiva.
Fara a fi subiective, trierea partenerului dupa toate aceste criterii incepe chiar de la prima intalnire, de aceea aceasta este un punct esential in inceperea oricarei relatii. Nu doar ca selectam barbatii in functie de trasaturile noastre persoanale, dar ii raportam la tiparele trecute prin viata noastra pana acum. De multe ori, degeaba Fat Frumos e cel mai cumsecade om din lume daca seamana fizic cu fostul iubit care ne-a parasit. O fi drept, o fi nedrept, dar astea suntem noi femeile.
