Unele dintre noi nu se agita prea mult daca observa ca, dupa doi ani de relatie, habar n-au cum arata mama lui, cat de bine face zacusca, daca confirma mitul soacrei rele sau, daca din contra, e o femeie numai buna de pus pe rana. Cu alte cuvinte, nu tin sa fie invitate la el, sa-i cunoasca parintii, cainele si bibelourile mostenire de familie. Asta doar pentru unele. Pentru majoritatea insa, este important si atunci cand invitatia aceea („hai sa-i cunosti pe ai mei”) intarzie sa apara, incep sa intre in panica si sa se intrebe ce e in neregula cu relatia lor.
In urma cu cateva decenii, parintii ajungeau sa cunoasca aproape toate persoanele de sex opus din anturajul odraslelor lor. In unele medii, aceasta conceptie continua sa persiste. Va sunt familiare probabil scenele acelea din filme cand baiatul suna la usa, imbracat in cele mai bune haine ale sale, isi intindea bine freza cu putina saliva, se muta de pe un picior pe altul in timp ce astepta sa deschida un tata mai mereu ursuz si mai tot timpul privind critic, evident nemultumit. De asemenea, odata ce tanarul patrundea in sanctuarul dormitorului fiicei, usa ramanea mereu deschisa, pentru ca parintii sa surprinda orice miscare si sunet suspect. Parintii erau primii evaluatori, cei care trebuiau sa-si dea acceptul pentru ca o relatie sa continue in bune conditii. In mediul urban, in prezent, lucrurile nu mai stau chiar asa. Nu mai duci acasa orice baiat sa-l prezinti parintilor. Si tocmai pentru ca nu-i mai prezinti pe toti, atunci cand o faci, gestului ii este conferita o importanta colosala.
Daca ai o relatie de durata, poate ca v-ati si mutat impreuna, dar inca nu ai baut nicio cafea cu mama lui, nici nu ai avut ocazia sa-ti povesteasca ce dragalas era el cand era mic, ce carlionti si ce nazbatii facea, cu siguranta incepi sa-ti pui intrebari. Pana sa il intrebi direct sau chiar in timp ce el ezita, se fastaceste si refuza confruntarea directa, tu trasezi cateva scenarii in minte.
Incepi sa pui la indoiala durabilitatea relatiei voastre. Sa iti imaginezi ca nu duce acasa decat fetele cu care intentioneaza sa-si puna pirostriile poate, cine stie. Asadar, pe tine nu te duce, chiar din acest motiv: intentiile lui in ceea ce te priveste nu sunt “serioase†si nu vrea sa-si “deranjeze†parintii pentru o aventura. Sau te vei intreba daca, nu cumva, nu esti tu genul de fata pe care s-o duca acasa, nu intrupezi imaginea nurorii ideale, nu porti bentita alba pe cap si perle la gat, ci cizme cu tinte, tatuaje pe abdomen, cercei in buric si esti tunsa si cu creasta. Nu as recomanda niciodata o schimbare doar de dragul de a intra intr-un dulceag tablou de familie.
Poate ca exista ceva suparator in legatura cu parintii lui. Poate nu are o legatura buna cu tine. Poate ca sunt tiranici, isterici, absurzi si incearca sa te scuteasca de o scena neplacuta cu ei. Cam ca parintii din Meet the Parents. Daca simti ca aceasta este explicatia, poate ca o strategie buna ar fi sa nu ii ma idealizezi pe ai tai pentru a diminua astfel contrastul cu „ai lui”. Fa-l sa simta ca, oricare ar fi situatia, vei fi alaturi de el. La urma urmei, cu el iti petreci timpul, nu cu ei si, asa cum bine stim, nu ne alegem parintii, ci ne nastem cu ei.
Motivele pot fi multe, insa cu siguranta spun ceva despre voi, despre el, despre familia lui. Sigur, nu este indicat sa insisti dupa trei luni de relatie. Stii de ce? Pentru ca fetele care tin sa-i cunoasca parintii sunt, in general cele care mai tarziu ii vor impinge de la spate sa le puna o verigheta pe deget. Ideea e sa-l faci pe el sa vina cu propunerea, sa ajunga sa te considere atat de importanta incat sa isi doreasca o binecuvantare a parintilor. Asta in cazul in care te intereseaza acest aspect. Pentru ca, asa cum am spus la inceput, sunt fete care chiar evita astfel de intalniri, pe care le sperie siropul gros al unei duminici in familie si care ar prefera sa faca munca in folosul comunitatii decat sa aranjeze tacamurile in sufrageria familiei lui, inainte de pranz si sa laude placinta cu branza a soacrei.
