Ma gandeam luna trecuta, cand in ziarele francezilor apareau caricaturi despre romani, iar diplomatia romana s-a isterizat toata, cum s-ar fi simtit diplomatia albaneza auzind celebrele noastre bancuri. Dar vedeti, asa suntem noi, romanii, nu ne place sa rada altii de noi, dar nici nu ne-am opri sa radem de altii. Desi, cand vine vorba de Albania, mai normal ar fi sa plangem. Si apoi, conform topului Newsweek al celor mai bune tari, Albania e pe locul 57, inaintea Chinei, a Tunisiei sau a Marocului. Diferenta intre ei si noi (locul 39) e cam ca intre noi si spanioli (locul 21). Asa ca, daca mai auziti bancuri cu albanezi…
Cum oare se poate ca intre frumoasa Grecie si mandra Italie, doua destinatii turistice de prim rang, sa nu se opreasca mai nimeni in Albania? Istoria unui popor necajit stie raspunsul mai bine decat putem noi s-o facem. Calcati in picioare sute de ani de otomani, doriti de italieni, distrusi de nazisti si apoi de aliati, trecuti apoi sub cortina de fier si, in final, afectati de canibalismul democratiei – nu as vrea sa fiu in pielea lor. Desi, poate, se explica: albanezii sunt niste oameni in general blanzi si molcomi, mai ardeleni decat ardelenii – cum bine zicea pe un blog cineva care vizitase.
Tara lor, in schimb, are frumusetea unei ruine (de altfel, si este plina de ruine – de la cele grecesti si romane pana la cele contemporane). Scaldata din belsug de Marea Adriatica, dar si de Marea Ionica (362 de kilometri de coasta in total), Albania are parte si de un lant muntos destul de inalt (2751 m, varful Korab). Asa ca, pentru cei care inca mai stiu sa faca o excursie si din alte motive decat sa colectioneze magnete de frigider sau sa se laude la intoarcere, o sa trec si Albania pe lista locurilor care merita vizitate.
Un alt motiv pentru a vizita Albania este mancarea. La preturi mai mici decat in Bucuresti veti manca mult si bine, intr-un stil care combina bucataria otomana cu cea italiana. In plus, si ingredientele sunt mai gustoase: ca si in Cuba, de exemplu, agricultura rudimentara este ferita de toate aceste modificari genetice si chimicale de care aproape ca nu mai poti sa scapi in Europa de Vest.
Orasele care merita a fi vizitate, exceptand capitala Tirana (unde stau cam 600.000 din cei 3,6 milioane de albanezi) sunt orasele-port Durres (sau Durazzo, cum ii zic vecinii italieni) si Vlore (sau Vlora). Durresul este un loc bun pentru a petrece cateva zile la plaja, nisipul este fin si apa extraordinar de curata si de limpede, mai ales ca este si foarte aproape de Tirana (cca 30 de kilometri). Preturile la cazare sunt rezonabile si, in afara de plaja, puteti vizita cateva locuri milenare, precum bastionul sau ruinele celui mai mare amfiteatru din Balcani. Va vor deprima un pic constructiile noi, amplasate mai haotic decat la Bucuresti (daca va puteti imagina asa ceva), multe din ele neterminate. Dar va veti reveni rapid, cu o inghetata sau cu o prajitura albaneza, recunoscute pentru gustul lor greu de egalat, sau cu o bere Tirana. Iar daca exagerati cu berea sau cu rachiul lor din struguri, va puteti reveni cu o cafea in stil turcesc (la ibric, cu zaharul fiert) si cu un pahar de orme, un fel de zeama de varza, minunata dupa mahmureala.
