As vrea sa va fac o compunere frumoasa despre primavara. Cu ghiocei, zambile si zefir in parul vopsit a treizecea oara si prezentat mereu ca nou-nout. Cu soare si albine, libelule si fluturi feciorelnici. Oare exista asa ceva? Un text despre renasteri, intoarceri la valori, omizi si frumusete. Dar n-am s-o fac. Caci m-as plictisi de moarte. Si voi asemenea, recunoasteti. Duceati dorul biciului meu. Am auzit niste strigate disperate pe la celelalte articole. Si am hotarat sa fiu milostiv acum, la inceput de saptamana, ca sa-mi mearga bine in weekend.
In loc de compunere mustind a epitete si a voiosie, am sa va spun ce-mi doresc eu pentru primavara asta. Un fel de scrisoare tarzie pentru un mos craciun fantasmagoric. Sau sa fie pentru iepurele de Paste.
1. Imi doresc ca mamele care ies cu copiii in parc sa invete sa-si miste fesele sensibil marite de pe culoarul pentru bicilisti si rolleri. Faptul ca aleg sa mearga cu carucioarele pe ingusta banda imi confirma inca o data statutul firav al cunostintelor lor practice si un spirit de observatie total amortit. De ce tin mortis sa ocupe banda galbena, oricum mult mai ingusta decat partile laterale – nu pot interpreta aceasta alegere decat ca pe un strigat disperat dupa atentie. Si ca o subapreciere a propriilor dimensiuni corporale.
Am fost in doua parcuri weekendul acesta. Peste tot cirezi de mame. Una mai mandra si mai in pas de defilare ca alta. Dragi cucoane, dragi tovarase, dungile acelea colorate nu sunt un premiu cu valoare compensatorie pentru faptul ca n-ati apucat voi sa fiti modele inainte sa fiti mame. Nu, ele au o functie extrem de practica, desi total lipsita de „glam” si stralucire. Si anume: noi sa nu va rupem voua picioarele cand pedalam, voi sa nu faceti in asa fel incat sa ne spargem noi capetele. E simplu, nu? Incercati sa tineti minte pentru data viitoare.
De asemenea, cand va intalniti cu o alta fiinta asemenea voua, una ce impinge un carucior si progenitura aferenta, nu va opriti in drum ca la tara sa schimbati „doua vorbe” care se pot prelungi pana la durata unei prelegeri universitare. Va dati din drum. Va retrageti din poteca. Va duceti spre o banca. Fiti sigure ca veti fi la fel de remarcate si mai „a cote”. La fel si progeniturile voastre.
2. Tipatul si educatia se fac in familie. Ca si spalatul rufelor murdare. Draga mamica, inteleg ca ai o misiune sisifica, inteleg ca vei impinge progenitura la nesfarsit, asa cum te pricepi tu, in propriile-ti limite, spre evolutie, inteleg ce responsabilitati uriase ai. Totusi, nu ai putea fi tu responsabila la tine acasa? Intre patru pereti? Sa vad o muiere smucind un copil de umar si tipand “ce ti-am spus eu?!†ameninta sa-mi usuce erectiile pe urmatoarea saptamana. Si vocea aia, vocea aia e mai eficienta decat orice bromura administrata cu darnicie in miturile privind armata.
3. Regula legata de excrementele de caine se aplica si copiilor. Da, poate ca odrasla e numita “ingeras†si alintata astfel in mediul familial. Stiu ca se zice despre ingeri ca n-ar avea intestine si sunt vesnic bine mirositori. Cert e ca progenitura, oricat de blonda ar fi, ba chiar si daca ar avea doua aripi pe umeri si ar da senzatia unei aure deasupra capsorului buclat, face caca. Asta e. Defecheaza. La fel ca noi, astia mai mari. Si pute. Da, da, fecalele odraslelor voastre put. Si sunt, ca orice fecale, dizgratioase. Maronii, nu roz. Verzulii, nu bleu ciel. De-aia zic eu ca frumos ar fi din partea voastra sa nu le aruncati pe unde nimeriti. Ci la cosul de gunoi sau in propriul bagaj. Am vazut ca sunteti deosebit de interesate de consistenta si aspectul cacutei. Noi, restul, cei care n-avem nicio legatura cu plodul, nu. Nici macar daca ar castiga concursul ala penibil care vrea sa demonstreze ca “Romanii au talentâ€. Nici daca ar fi noul Picasso. Neah. Nu vrem sa calcam in el, nu vrem sa-l analizam, nu vrem sa-l mirosim. Deci, ca tot carati gentile alea mari dupa voi, ia scotociti dvs. bine prin ele: poate, poate, gasiti si o punga.
Daca, intr-adevar, socotiti fecalele demne de interes public, le puteti dona unei universitati, unui laborator de cercetare. Va orientati voi. Si puteti astepta apoi, tragand cu ochiul plin de curiozitate la certificatele prietenelor, rezultatul care sa confirme sau nu asteptarile voastre.
