Era cat pe ce sa nu vad „Dupa dealuri”. La minutul 4 am plecat din fata televizorului si cu greu m-am lasat mai apoi induplecat s-o iau de la capat.
N-o sa vorbesc despre film, nu mai mult decat imi e necesar. Stiti, e inspirat din cazul Tanacu, unde unui popa exorcist i-a cazut victima o fata „posedata”.
La minutul cu pricina – in film – viitoarea victima intra pentru intaia data pe poarta schitului unde are sa-si piarda viata. Iar deasupra intrarii, unde Dante ar fi scris „Lasati orice speranta”, in cazul nostru scrie asa „Aici e casa Domnului. Interzis celor de alte religii. Crede si nu cerceta!”.
Prima propozitie, cea cu casa Domnului e normala la intrarea intr-o biserica. A doua nu mi se mai pare atat de normala, dar recunosc ca exista si in ortodoxism un puternic filon traditionalist – cu cat esti mai aproape de spatiul rus, al vechiului calendar, cu atat il vei simti mai puternic. Moldova e cu siguranta un bastion al vechiului ortodoxism nationalist, cel intens promovat in perioada interbelica de legionari si nu numai. Sunt destui ortodocsi convinsi ca Dumnezeu are o slabiciune pentru ei, cam cum avea pentru evrei in perioada lui Moise.
(Va aduc aminte ca, din punctul meu de vedere, crestinismul e o religie eminamente universala, in care nationalismul nu doar ca nu-si are locul, dar denota o grava neintelegere a evangheliilor, dar mai cu seama a scrisorilor lui Pavel.)
Dar nici acesta nu e subiectul textului. Abia a treia propozitie de pe poarta schitului: „Crede si nu cerceta!” – asta e cea care m-a facut sa ma enervez.
Regizorul filmului cu siguranta ca a cam iesit aici din cadrul realist. Un element minor, dar esential in a directiona atitudinea spectatorului (unul ne-roman, mai ales) in privinta bisericii. Eu unul va pot garanta ca niciunde intr-o biserica, manastire sau casa de ortodox, n-o sa gasiti acest indemn – cum, desigur, n-o sa gasiti multe alte detalii din recuzita filmului, care nu ma preocupa acum.
Dintr-un motiv foarte simplu: „Crede si nu cerceta” e o fraza care nu exista nici in textele biblice, nici in cele canonice ortodoxe. De fapt, nu prea exista nicaieri.
Pentru mine, care sunt crestin, paradoxul e enorm: „Crede si nu cerceta” – astfel se prezuma deci felul de a gandi al celui religios. Spre deosebire, desigur, de ateul curios, care cerceteaza indeaproape natura lucrurilor, aparitia si rostul lor pe pamanat.
De mirare, deci, ca tocmai „cercetatorul” ne-religios n-a avut curiozitatea sa vada ca aceasta fraza, arma cel mai des folosita impotriva habotnicului bisericos, nu este o fraza crestina.
Nici macar nu se stie de unde a aparut ea. Unele surse spun ca ar fi rostit-o un filosof de secol II (Celsus), tocmai ca o ironie la adresa crestinilor. Altii zic ca ar fi fost resapata de un Papa medieval, Urban al V-lea, aflat in imposibilitatea de a-si argumenta opiniile. Oricum, n-o s-o gasiti niciunde in textele biblice sau in cele canonice.
Ba dimpotriva, daca aveti curiozitatea sa cercetati, veti da peste o sumedenie de situatii in care indemnurile adresate crestinilor sunt de sens opus: cauta, cerceteaza, gaseste!
Si mai e si un aspect lexical, autohton, care agraveaza situatia. „Nu cerceta”, pe romaneste, suna aspru, impinge si mai grav spre prostie decat ar face-o englezescul „Don’t doubt”. Caci una e sa nu cercetezi si sa ramai ignorant, alta e sa nu te indoiesti de ceea ce crezi, odata ce ti-ai stabilit un scop si o directie. Nu c-as fi personal de acord cu vreo forma de a nu te indoi, cum nici Descartes nu era, insa trebuie sa admiteti ca nuanta difera. Sa nu-ti pierzi credinta (increderea) nu mai e o chestiune de obscurantism crestin, ci dimpotriva, e un indemn atat de generalizat astazi, incat tine de cultura pop.
P.S:
Spuneam la inceput ca n-o sa vorbesc despre film. Am mintit un pic, nu voiam sa credeti ca e vorba despre o cronica. Insa mi se pare intrucatva trist ca un film care vorbeste tocmai despre cat de rau poate face ignoranta, lipsa flexibilitatii in gandire, lipsa responsabilitatii sociale, foloseste drept premisa un cliseu fara baza reala, punand in „gura” unui preot, fie el si unul extrem de obtuz in credinta sa, niste cuvinte din arsenalul dusmanului de clasa. Pai, domnule Mungiu, ar putea un preot fundamentalist ortodox, dupa ce spune „Interzis celor de alte religii”, sa adauge un citat de sorginte catolic papala?
E un pic de ignoranta si aici, nu?
