Respirati, doamnelor, respirati. Nu va prefaceti ca lesinati, nu cereti un ceai calmant. Usurel, trece de la sine.
Uneori forumurile ofera cel mai bun mediu pentru operatiuni de observare a modului de a actiona si de a intelege lumea si realitatea al universului feminin si, mai ales, diferenta intre modul de perceptie si de reactie ale celor doua genuri. De cateva zile incoace, randurile si paginile curg cu nemiluita pe forumul Softpedia pornind de la o provocare, primita in mod deschis de catre unii, respinsa in mod categoric de catre altii. De fapt, primita de unii, respinsa de altele. Chestiunea suna in felul urmator: adresati primei persoane din lista de messenger urmatoarea intrebare: „Noi de ce nu ne-am tras-o niciodata?”. Unei persoane de sex opus. Sau, ma rog, apartinand acelui sex fata de care simtiti atractie in mod obisnuit, asta ca sa nu fiu acuzat de discriminare pe motive de orientare sexuala.
Unde vreau eu sa fac trimitere acum este daramarea unui mit modern care a impuiat capul domnisoarelor si a fost atat de popularizat incat pana si ele au inceput sa-l creada. Femeia a dorit eliberare. Sub toate formele. Dar, mai ales, eliberare sexuala. Si asa au inceput sa se creada toate domnisoarele de pension eroine de Woodstock. Isi presara doua, trei cuvinte vulgare in vocabularul uzual, isi mai ridica fusta si sanii si gata! emanciparea-i gata.
Ei, se pare ca atunci cand vine vorba de practica, femeile nu pot sa adreseze, dar nici sa raspunda unei intrebari atat de simple si la obiect ca cea de mai sus. Atunci cand raspund totusi o fac in mod total evaziv, cam in genul urmator (replicile au fost postate pe respectivul forum). Va previn ca limbajul este usor cam, sa-i zicem, frust.
„EU: auzi?
EA1: vad
EU: sunt curios…
EU: noi de ce nu am făcut sex până acum?
EA1: se poate refuza sa rsp la intrebare?”
Spre deosebire de un barbat, care poate raspunde foarte clar, fara ocolisuri si fara digresiuni din sortimentul „nu esti genul meu”, „am fost mereu ocupata si nu am avut timp”, „trebuia sa ma duc la piata/ la coafor”, „nu s-a ivit momentul”, „trebuia sa dorm”, „imi aparuse un cos si inca nu-mi revenisem din soc, fiind labila emotional” etc. Iata si un exemplu de atitudine masculina:
„Eu (5:14 PM): Auzi? Noi de ce n-am facut sex pana acum?
Some guy (5:15 PM): pentru ca nu-mi place curul tau
Some guy (5:15 PM): but you make up for it with your tits”.
Am vrea sa disecam in continuare motivele pentru care se arata incapabile sa faca fata unei astfel de provocari. Va previn ca tabloul din spatele unei atitudini aparent indraznete nu arata tocmai promitator.
Femeilor le e teama. Ele incearca mereu sa evite o confruntare directa, un dialog fara ocolisuri, preferand acestuia o abordare sinuoasa, cu multe curbe si ocolisuri. Astfel, daca un barbat le atrage, nu vor face nicicand o invitatie. Un atac frontal nu li se pare eficient si vor incerca ca, pentru a ajunge la punctul B, in loc sa porneasca din A, sa vina dinspre Z, trecand printr-o multime de pozitii intermediare. Ele vor incerca sa afle trecutul respectivului, episoadele semnificative ale copilariei si trecutului acestuia, nota pe care au obtinut-o la licenta, eventualele traume si intamplari nefericite care au intotdeauna un potential ce trebuie exploatat si abia apoi vor trece la actul de cucerire propriu-zis.
Motivele pentru care cele care au raspuns provocarii au fost in numar atat de mic au la baza, in principal, teama. O intrebare atat de simpla si raspunsul aferent le-ar da peste cap o constructie a imaginii de sine la care au lucrat cu migala ani de zile. Se gandesc, in primul rand, ca raspunsul barbatului chestionat ar putea fi „Pentru ca nu-mi placi!”. Daca individul mai intra si in detalii, explicand ce anume ii displace, atunci trebuie sa ne asteptam la o tragedie, la oroare, exprimate printr-un torent de invective. O femeie nu poate concepe, nu poate procesa si asimila un adevar atat de banal, faptul ca pentru altcineva faptura ei nu constituie un motiv de admiratie si incantare continua.
O alta varianta posibila de raspuns care le-ar ingrozi ar fi „Pentru ca o plac pe X mai mult decat pe tine”. Exclus! O combatanta pe piata sexului nu poate accepta ca o alta concurenta este mai buna decat ea. In cerebelul ei zgaltait de tot felul de seisme nocive precum moda, barfa si emanciparea, ea se situeaza mereu pe prima pozitie a podiumului, cu coronita si banderola aferente.
Si, in sfarsit, ele nu pot suporta ideea ca un individ vrea doar sex, iar pentru asta nu este pregatit sa plateasca cu restul vietii lui si, eventual, cu un drum la starea civila si la biserica. Cum sa va explic eu? Cateva clipe de placere (pentru care, apropos, nu sunteti singurele care contribuiti) nu sunt convertibile cu ani intregi de umilinte si tolerat a tot ce este mai lipsit de sens pe lume. Desi isi dau doar trupul ( e tot ce cerem, oricum), ele iti vor si inima, si nu doar o bucatica din ea, ci intreaga, cu cele doua atrii si cele doua ventricole.
Desigur, daca cineva le-a refuzat, in loc sa primeasca infrangerea cu demnitate, sa incerce sa invete ceva din acest episod, ele vor incepe sa caute motive pentru a-l declara pe respectivul anormal, intr-un fel sau altul. In mod automat, vor incepe sa practice o psihanaliza de budoar sau de mahala si-l vor servi cu calificative precum „frustrat”, „complexat”, „impotent” sau, de data mai recenta, „gay”. De asemenea, sunt atat de doamne incat vor face tot felul de presupuneri si estimari privind numarul mic de centimetri ai penisului respectivului.
Astazi vreau sa va provoc pe voi, indraznete purtatoare de componente gonflate, popularizatoare neobosite ale emanciparii, pe voi, aprige neveste, pe voi, curajoase luptatoare in campul muncii, aplecate peste birouri si aducand siruri nenumarate de cafele, pe voi, viteze militante si propovaduitoare ale feminismului, pe voi, inocente fete de la orase si sate, sa adresati aceasta intrebare. Luati-va inima in dinti si aratati ca tot ce ati spus pana acum nu este doar retorica. Ca nu este doar o sulemeneala menita sa va faca mai inteligente, nu e doar o argumentatie lipsita de substanta.
