Desi femeile sunt, prin natura lor, fiinte care sfideaza de multe ori conceptia de ratiune, dintre toate elemetele irationale care le caracterizeaza nimic nu pare sa ne amuze mai tare decat frica patologica pe care o au fata de cele mai mici si mai inofensive insecte care, din nefericire pentru ele si spre marea noastra voie-buna, au tendinta de a se aciua pe langa casele noastre.
Sa luam de exemplu reactia femeii normale (homo nesapiens communis) la vederea celui mai intalnit reprezentant al coleopterelor, gandacul de bucatarie (Periplaneta orientalis). In loc de simbioza, de un trai decent in comun, de invataturi budiste prin care omul trebuie sa traiasca in comuniune cu natura, majoritatea femeilor recurg la disperare si apoi la o agresivitate iesita din comun indreptata impotriva acestor fabuloase fiinte care, probabil, desi ostracizate in asemenea fel, vor dainui multe milenii dupa ce rasa umana deja se va fi stins. Gandacul, desi venit cu intentii pasnice, se va trezi strivit fara mila de un toc de pantof chiar pe fata cea noua de masa si va fi inmormantat fara glorie, cu fata cu tot, in cea mai apropiata ghena.
Ce provoaca aceste atacuri de panica? Intr-adevar gandacii nu prea ne sunt pe plac nici noua, barbatilor, dar in ceea ce le priveste pe femei se poate observa o ura adanc inradacinata impotriva bietelor fiinte. Sa fie oare din vremurile de mult apuse cand femeile inca faceau ceea ce stiu cel mai bine (gateau) iar gandacii le stricau toata ziua cazind in ciorba si incercind sa guste din piure-ul de cartofi? Sa fie oare acest un motiv pentru care sa urasti niste biete fiinte inocente?
Majoritatea femeilor afirma ca cica n-ar fi vorba de ura ci mai mult de un soi de frica. Asta la face sa se suie pe scaune inalte, sa tipe si sa isi traga fusta cat mai sus pentru ca nu cumva sa intre in contact cu nenorocitul gandac. Sincer, motive pentru a te teme de o creatura de cateva grame, invelita, ce-i drept, intr-o platosa chitinoasa, dar care nu are o infatisare mai razboinica decat o femeie cu tocuri cui, nu prea ar fi. Sa le sperie oare pe femei faptul ca un gandac poate trai zile la randul dupa ce si-a pierdut capul iar cand, in cele din urma, moare – decedeaza din cauza foamei? Sau o fi deoarece stratul lor chitinos ii protejeaza de radiatii si vor fi printre supravietuitorii unui holocaust nuclear?
Totusi spaima asta de gandaci mie mi se pare a fi mai mult un soi de ciuda, o reactie concurentiala a femeii contra unei specii pline de calitati pe care femeia nu le are si probabil si le-ar dori. Sunteti atat de suparate ca gandacii vor supravietui mai mult decat femeile? V-ati dori un strat chitinos? De aceea apelati la cosmetice? Nu suportati fiintele care pot trai fara cap? Nu va faceti griji, exista femei care traiesc astfel o viata intreaga! Si totusi, ce aveti cu saracii gandaci?
