Gica Contrafacere – autodenuntul stangaci al unui hacker nemultumit

Inca de acum doua saptamani, din ziua in care wikipedia n-a functionat, intrand in greva de avertisment fata de proiectele unor legi americane (botezate SOPA si PIPA), care vor sa reglementeze drastic pirateria on-line, mi-am propus sa studiez problema si sa inteleg ce se intampla. Atunci eram ocupat cu nu mai stiu ce.

De fapt, cred erau si alte platforme ultracelebre implicate in protest, de exemplu reddit sau wordpress. Dar wikipedia e wikipedia, iar fondatorul ei, Jimmy Wales, are o aura de Raed Arafat al internetului, un om care a facut ceva util si, cu siguranta, profitabil, dar fara sa alerge dupa profit. Fara exagerari sau patetisme, wikipedia e implinirea unui vis umanist vechi de cand Demetrios din Faleron infiinta biblioteca din Alexandria, cu gandul sa stranga intr-un singur loc intreaga invatatura a omenirii (heh, asta tot de pe wikipedia am aflat-o…). Iar supararea wikipediei a avut efecte imediate: am inteles ca propunerile au fost retrase de pe masa Congresului, sau cel putin amanate, pana vor fi imblanzite si drese la busuioc.

Intre timp, mi-au tot sarit in ochi, pe facebook, poze cu tineri protestand impotriva ACTA, alte patru litere despre care am inteles ca au ceva de-a face cu libertatea de expresie pe internet. Tineri suparati, pozand cu leucoplast pe gura si asociind ACTA cu zvastica nazista. De data asta, chiar m-am apucat sa caut si sa inteleg ce se intampla.

Daca va intereseaza detalii despre ce am aflat, cititi mai departe. Daca vreti sa stiti la ce concluzii am ajuns si ce ma deranjeaza pe mine in mod direct, cautati direct la finalul textului.

Deci, studiind problema, am inteles ca:
SOPA = Stop Online Piracy Act;
PIPA = Protect Intellectual Property Act;
ACTA = Anti Counterfeiting Trade Agreement (in Romania are nume ca de medicament: ACCC – Acord Comercial de Combatere a Contrafacerii).
Primele doua legi nu ne intereseaza in mod direct, pentru ca sunt americane si, oricum, sunt retrase. Dar ele sunt cele care au iritat wikipedia, din motive precum:

• Siteurile care sustin sau favorizeaza orice fel de contrafacere, fie si din partea utilizatorilor, pot fi inchise – asta transformand adminii si ISP-urile in adevarati jandarmi. Adica: daca eu pun pe wikipedia o poza fara copyright si wikipedia nu e atenta, siteul poate fi, legal, inchis.

• Disproportia evidenta intre prejudiciu si raspunderea civila si, mai ales, penala. Daca un pusti downloadeaza ilegal 10 melodii in sase luni, se poate alege cu cinci ani de parnaie. Dai jos niste softuri in valoare de sute de parai si poti plati daune de zeci de mii.

Dar, cum spuneam, aceste tampenii nu mai sunt de actualitate. Legile au fost retrase.

ACTA, in schimb, e deja semnata si probabil ca va intra in vigoare destul de curand, dupa ratificarile de rigoare, in UE, Elvetia, SUA, Canada, Australia, Noua Zeelanda, Mexic, Maroc, Coreea, Singapore, basca Japonia. ACTA nu se refera decat in mica parte la contrafacerile online, este un act dedicat oricarei forme de piraterie intelectuala.

Am citit textul legii de la un cap la altul, am citit supararile celor care protesteaza si va pot spune ca, asa cum se intampla de obicei, se face mult zgomot pentru ca s-ar pierde libertatea de expresie – ceea ce nu e deloc adevarat, in timp ce lucrurile ceva mai rele trec aproape neobservate. E cam ca la noi, la Rosia Montana: de mai bine de zece ani se face mult scandal pe tema cianurilor si a patrimoniului cultural si se vorbeste prea putin de dezavantajele economice ale afacerii. Dar asta e, lupta dintre politicieni si ONG-uri ramane o confruntare de star-wars, intre doua tabere rupte de realitate.

Si oricum, Prima Ironie e lesne de observat:
Cat de eficient poate sa fie un tratat anti-contrafacere la care nu subscriu China, Turcia sau Rusia? Eu, de altfel, am o banuiala ca asta urmareste, de fapt, intregul tratat: crearea premiselor pentru sabotarea economica a Chinei, un stat devenit mult prea bogat din tehnologii mult prea „imprumutate”, in cazul in care va fi nevoie. Ganditi-va doar la faptul ca printre primele state interesate de ACTA gasim principalii concurenti ai Chinei, adica Japonia si Coreea, si principalul datornic al Chinei, anume SUA. Si ca restul detaliilor se trec la daune colaterale. Dar astea sunt speculatii.

Mai bine sa ne oprim asupra punctului-cheie din tratat: Sectiunea 5, Art. 27, litera 5:

„O parte poate sa furnizeze, in conformitate cu actele sale cu putere de lege si cu normele sale administrative, autoritatilor sale competente autoritatea de a solicita unui furnizor de servicii online sa divulge rapid unui titular al dreptului suficiente informatii pentru a identifica un abonat despre al carui cont se presupune ca a fost utilizat pentru incalcare, atunci cand respectivul titular al dreptului a depus o cerere, suficienta din punct de vedere juridic, cu privire la contrafacerea marcilor de comert sau la incalcarea dreptului de autor sau a drepturilor conexe si atunci cand astfel de informatii sunt cerute pentru a proteja sau a aplica drepturile respective. Aceste proceduri sunt puse in aplicare astfel incat sa se evite crearea de obstacole in calea activitatii legitime, inclusiv comertul electronic si, in conformitate cu legislatia partii respective, respecta principii fundamentale precum libertatea de expresie, un proces echitabil si protectia vietii private.”

Sigur, nici mie nu-mi surade ideea ca, pentru o „presupunere”, ISP-ul sa imi cotrobaie in calculator. Mai ales ca ar avea ce sa gaseasca. Dar, pana la urma, care e noutatea? Daca un vecin nebun face o plangere ca eu i-am furat bibeloul de pe televizor, politia e obligata sa vina sa ma cerceteze, sa-mi bata la usa, sa ma intrebe de sanatate. Si stiti de ce? Pentru ca, poate, vecinul nu e nebun si bibeloul chiar e la mine. Sau, ca sa trec prin filtrul de securitate al unui aeroport, pot fi cautat si in… anus, daca sunt suspect de terorism. Cand trec prin vama trebuie sa deschid portbagajul. Despre ce libertate mai vorbim?

Si invers, sa imi joc pana la capat rolul de avocat al diavolului: puneti-va in pielea politistului bun. Internetul e o lume a vitezei. Fiecare hartie in plus te departeaza de rezolvarea unui caz. Nu mi se pare anormal ca autoritatile sa isi poata pune girofarul atunci cand cauta ceva. Dupa cum nici nu ma face fericit povestea asta.

Mai sunt si alte ciudatenii. Ironia numarul 2:

Aici nu mai e vorba de online. ACTA, asa cum am spus, are o problema cu orice contrafacere. Si regula e ca produsul contrafacut se confisca si se distruge, nemaiputand intra in circuitul comercial. Si aici, am eu o problema: de ce nu vin activistii sa se opuna acestui act de distrugere? Gasesti un tir cu pantofi Adibas ori cu treninguri Reobek, ok, de ce trebuie sa-i pui pe foc, in loc sa le pui o stampila cu „produs contrafacut” si sa-i trimiti gratis in Somalia sau in Darfur?

Asta, sa stiti, e cam ca ipocrizia cu salamul expirat. Supermarketurile sunt obligate sa distruga zeci de tone de produse alimentare expirate in fiecare zi. Nici macar la caini nu ai dreptul sa le dai, legal. Si cu toate astea, multi oameni cauta in fiecare zi, in tomberoanele de gunoi, o bucata de paine. Sa cauti in gunoi e legal.

Eu, daca eram oengist, dar – Slava Domnului, nu sunt – mai degraba m-as fi ocupat de asta.

A treia ironie:

Iar aici fortez un pic nota, poate nici nu are legatura cu restul, dar ma enerveaza pe mine. In tot mai multe tari ale lumii, esti suspect de acte de terorism daca iti cumperi un kil de mere cu bani cash. Simpla posesiune a banilor cash reprezinta o posibila activitate infractionala – de ce nu ai banii pe card, i-ai primit de la raposatul bin Laden? Nu va vine sa credeti? Aprofundati problema. Si cu toate astea, nu am auzit proteste privind aceasta forma gretos de eficienta de supraveghere, cea prin intermediul bancilor.

***

Dar, in fine, astea sunt prostii. Altceva vreau sa va povestesc: cotrobaind pe internet sa documentez problema, evident ca m-am gandit adesea la mine – dupa cum, probabil, si voi v-ati gandit la propriile hard-diskuri in timp ce ati citit. Orice roman normal, zic eu, are o musca pe caciula atunci cand vine vorba de produse contrafacute. Dam jos filme, ne luam muzica, rugam pe altii sa ne ajute atunci cand nu ne pricepem, dar nu ne putem abtine. Si-atunci, ajung sa ma intreb: chiar asa, sunt bun de puscarie?

(Nu e tocmai o spaima, pentru ca, deocamdata, stiu ca traim in tara in care cei care ar trebui sa se ocupe cu protectia drepturilor de autor folosesc ei insisi calculatoare cu Microsoft Office crackuit. Credeti-ma, n-are statul bani de licente; iar cand ii are, e prea ocupat sa cumpere porcarii la suprapret.)

Si pe urma, exact dupa ce am vazut un film extrem de prost, downloadat de pe un site de-asta cu piraterii, mi-am dat seama ca intrebarea corecta e alta: care sunt drepturile mele in fata drepturilor de autor?

Cum spuneam, filmul a fost groaznic. In ciuda notei maricele de pe imdb, in ciuda reclamei bune, a fost oribil, cliseu, anost, lipsit de orice imaginatie. Mi-a parut rau de timpul pierdut, de floricelele irosite, de seara mea ratata. Si ma intrebam: daca as fi fost la cinema, sa mai dau si niste bani pe bilet, cat de prost m-as fi simtit? Cine mi-ar mai fi dat mie marafetii inapoi? Un film e o capcana: nu poti sa stii daca merita banii decat dupa ce i-ai dat deja. Nicio recomandare nu poate fi suficient de obiectiva incat sa se suprapuna subiectivitatii tale. Niciun trailer nu iti dezvaluie finalul plin de clisee prostesti. E corect? Nu prea.

Sau, la capitolul muzica: asculti la radio o melodie si, daca iti place, cumperi albumul; restul pieselor sunt, de obicei, de rahat. Primesti vreo compensatie?

Valabil si la software-uri ori sisteme de operare: pai, cand am avut eu un anume sistem de operare, nu-i dau numele, injuram de la turn on pana la shut down, fara oprire. Si era un sistem crack-uit, deci gratis. Ei, credeti-ma, daca as fi dat un salariu minim pe economie pe el, cred ca inghiteam tastatura.

Altfel spus, nu vreau sa fiu un Gica Contrafacere, nici mie nu mi-ar placea sa faca altii bani din munca mea. Ma declar, deci, dispus sa respect drepturile de autor. Dar asta se va intampla in ziua in care si ei, in semn de respect pentru mine, isi vor respecta obligatiile de autor. Care inseamna mai mult de un © adaugat la final, chiar inainte de a trage apa.