Dupa cum a rezultat din toate articolele de pana cum, nu prea e mare smecherie sa fii femeie. Lista impresionanta de defecte care caracterizeaza, intr-o mai mica sau mai mare masura, doamnele si domnisoarele de pretutindeni precum si destul de putinele calitati care pot fi atribuite in general sexului slab creeaza probabil, la nivel subliminal, usoare frustrari legate de acest handicap care va afecteaza fara ca dumneavoastra sa aveti totusi vreo vina deoarece e putin probabil ca ati ales sau ati avut putinta de a alege sexul pe care o sa-l aveti. E drept ca budistii ar da vina pe eventualele pacate pe care le-ati comis intr-o viata anterioara iar natura v-a pedepsit facindu-va femeie in aceasta, dar sa plecam totusi de la premisa ca sexul e determinat de hazard si culpa dumneavoastra nu ar avea nici o legatura cu aceasta conditie pe care trebuie sa o infruntati astazi, cea de femeie.
Citind aceste randuri, reactia normala din partea dumneavoastra ar fi aceea de a le contrazice instantaneu. Probabil credeti ca nu e rau deloc sa fii femeie si ca acesta nu numai ca nu este un handicap, dar chiar femeia este una dintre formele desavarsite de exprimare a materiei. Pe cine pacalim? Indiferent ca sunteti constiente sau nu, intotdeauna ati cam dorit sa fiti barbat. Cum ne dam seama noi barbatii de acest lucru ? In primul rand din cauza ca detestati pe fata tot ceea ce apreciati in ascuns la noi. Diferite calitati pe care o femeie le-ar lauda la o alta femeie devin defecte capitale la un barbat. E gresit pentru un barbat sa fie sincer, mai ales cand este vorba de raspunsuri la intrebari de genul ” am fundul mare ? „, e gresit sa aiba multi prieteni, sa fie admirat de reprezentantele sexului opus si sa profite de aceasta admiratie, sa fie independent si sa nu stea toata ziua docil in casa.
Bineinteles ca, de la o anumita varsta, majoritatea femeilor se resemneaza si incep sa se multumeasca macar cu a fi acceptate de barbati. Aceasta nevoie de acceptare intr-un club considerat mai „cool” de catre femei ia adesea dimensiuni penibile si de-a dreptul nostime pentru barbatii pe care incercati sa-i impresionati. Daca sunt intrebate (sau daca nu), majoritatea femeilor scot tot felul de afirmatii care provoaca rasete retinute printre interlocutorii de sex masculin. Orice femeie care se respecta simt nevoia sa spuna ca ea, in copilarie, nu se juca precum celelalte fete, cu papusi, ci prefera sa joace un fotbal cu baietii. Nici o femeie din lume nu purta fustite si nu se uita la desene animate ci imbraca o pereche de pantaloni si se suia in copaci. Toate femeile povestesc cel putin o data cum si-au batut colegul de banca si, daca ar fi puse sa-si caracterizeze copilaria, ar incepe cu: ” Eram o baietoasa „.
De unde provine aceasta aversiune a femeilor fata de chiar acele elemente care le caracterizeaza cum ar fi finetea sau gingasia? Probabil din parerea fiecarei femei ca toate femeile (cu exceptia ei bineinteles) sunt cam proaste, de unde si nevoia de apartenenta la o societate formata din oameni pe care in ascuns ii apreciaza, in speta barbatii.
Oricum, nu fiti suparate ca veti petrece aceasta viata facind parte dintre reprezentantele sexului defavorizat, incercati sa pacatuiti cat mai putin si, cine stie, poate intr-o viata ulterioara veti fi barbat sau macar un melc hermafrodit.
