Pentru ca multi dintre noi nici n-am vazut filmul, am auzit doar ca e cu ”tigani” si am sarit deja de cinci metri in sus.
Pentru ca multi dintre noi credem in mod convenabil ca Romania e formata doar din imigrantii de succes, cei frumosi si cu dinti, cand, de fapt, 40 la suta din Romania nu are dinti, care are toaleta in fundul curtii si scapata de mult pe panta analfabetismului.
Pentru ca multi dintre noi cred ca a fi tigan e o insulta.
Pentru ca aceiasi multi dintre noi suntem cei mai aprigi judecatori ai metehnelor societatii noastre, dar nu si atunci cand ele sunt enuntate de altii. Ca femeile care se plang ca s-au ingrasat, dar cand face altcineva remarca, sunt foarte ofensate. Noi singuri spunem ca suntem needucati, saraci,abrutizati. Dar fereasca-i sfantul pe strainii care o afirma. Ne jigneste legea gravitatiei cand n-o enuntam noi si facem tot posibilul s-o negam.
Pentru ca nu putem privi povestile izolat de etnia protagonistului.
Pentru ca nu suntem saraci/murdari/ignoranti decat atunci cand asta ne serveste in incercarea de a obtine ceva. Dar altfel, devenim brusc gulere albe.
Pentru ca incercam ba sa ne mandrim cu lucruri pentru care n-avem niciun merit (de la Comaneci, la Brancusi si Halep), ba sa ne scuzam pentru ceea ce nu poate fi o culpa. Saracia, somajul, disparitia industriei – astea nu sunt din vina amaratilor care dorm acum sub podurile Londrei. Dar s-ar putea sa fie din pricina clasei politice, a delasarii generale, a lipsei de implicare tocmai din partea noastra, a majoritarilor.
Pentru ca, de fapt, in adancul nostru, simtim ca noi insine suntem cetateni europeni de mana a doua si lupta pe felia asta de trai decent devine feroce, intr-atat incat am da in cap oricui ne ameninta accesul la ea.
Pentru ca, asemenea unor desavarsiti provinciali ce suntem, preferam o realitate cosmetizata in asa fel incat sa dam bine la tablou.
Pentru ca, tot asemenea unor provinciali, nu suntem indeajuns de siguri de ceea ce reprezentam noi ca individualitate incat simtim nevoia ori sa ne disculpam, ori sa ne impaunam de esecurile/succesele grupului.
Pentru ca, daca n-am fi fost, am fi manifestat compasiune pentru niste povesti ale unor oameni care incearca, la limita, sa supravietuiasca.
