Dintre toate locurile pe care le strabatem, dintre toate obiectele cu care intram in contact si asupra carora ne lasam amprenta, nimic nu este atat de legat de noi si nu ne caracterizeaza in masura in care o face propria noastra locuinta, micutul nostru cuibusor de nebunii.
Inca de mici ideea noastra asupra casei de vis este deja formata, cautam fara sa vrem acel loc ce se aseamana cu amintirile frumoase traite si cu aspiratiile din copilarie. Casa noastra trebuie sa aiba atat ceva din mediul copilariei noastre cat si imbunatatiri legate de viziunea noastra de adulti asupra a ceea ce ne lipsea, copii fiind.
In amenajarea locuintei barbatii au tendinta de a se apleca inspre aspectul practic, comoditate si confort. Casa visurilor unui barbat are de regula peretii de un alb imaculat, este foarte putin incarcata de mobilier, nu prea are covoare si alte asemenea accesorii, doar spatii mari, fotolii gigantice si multa multa aparatura de ultima generatie cu o retea de cabluri aruncate ostentativ pe jos, storuri in geam si un aparat de aer conditionat generos, capabil sa faca fata incalzirii globale si caniculei din ultimii ani.
Desigur, visurile unui barbat legate de cum ar trebui sa arate mica sa vizuina sunt spulberate, alaturi de multe dintre visurile sale atunci cand in viata sa intra, dupa cum banuiati, o femeie. Desi sunt pragmatice in majoritatea aspectelor vietii, in ceea ce priveste decoratiunile interioare femeile reusesc sa faca dintr-o locuinta confortabila si aerisita un spatiu in care iti faci cu greu loc pentru a ajunge dintr-o parte in alta a unei camere. Nevoia de a aglomera tot ce se poate in spatiul unui apartament este generata probabil de dorinta femeii de a vedea in permanenta in jurul ei toate lucrurile adunate pe parcursul vietii, generata la randul ei de zgarcenia caracteristica sexului slab.
Astfel ca barbatul isi vede curand casa invadata de tot soiul de canapele si fotolii pe care nu sta nimeni, mese de tot soiul ingramadite in locuri in care nimeni nu ar putea sta vreodata la masa, biblioteci de toate marimile pline cu cele mai de prost-gust bibelouri, candelabre de dimensiuni colosale si alte accesorii in stil baroc ce distrug sperantele sale de a avea o casa hi-tech.
Peretii albi nu mai corespund, fiind prea „de spital” si sunt inlocuiti de grotescul tapet cu inflorituri pe care sunt atarnate cosmarurile fiecarui barbat: mileurile. Pe calculatorul si sistemul audio argintii si cu margini cromate femeile gasesc potrivit sa puna un goblen iar home-cinema-ul nu este complet fara un bibelou intruchipind o vrabiuta cu un bat in cioc.
Parchetul imaculat este acum acoperit de covoare de doua tone iar pe gresia din baie a rasarit un covoras care este tot timpul motiv de disputa findca barbatul neatent il uda intotdeauna cand face dus. Casa se transforma astfel intr-un muzeu in care trebuie sa te intorci cu atentie pentru a nu rasturna vreun pretios artefact iar curatenia de Pasti ajunge sa dureze de la doua ore trei saptamani, fiecare porcarie trebuind catalogata, stearsa de praf, curatata cu grija si apoi pusa la loc.
De ce fac femeile toate astea? Ei bine, raspunsul la aceasta intrebare este dincolo de posibilitatile mele de a rationa. Poate imi veti raspunde voi…
