Asa cum mitingistului american de la 1886 nu i-ar fi trecut prin cap ca 1 Mai o sa fie intr-o buna zi serbata la Zimnicea cu mititei si bere rece, asa cum insurateii optzecisti treceau peste ziua de 14 februarie fluierand ori stand la coada la lapte, nebanuind ca se opun avant la lettre consumerismului zilei indragostitilor, la fel de bine si noua ne-ar putea fi cam greu sa ne inchipuim, intr-un viitor nu foarte indepartat, ca am putea celebra Cea mai deprimanta zi a anului. Dar niciodata sa nu spui niciodata!
Cea mai deprimanta zi a anului, zisa si Blue Monday, exista deja. Musai cade lunea si in ianuarie. Cand anume, e mai greu de spus, deocamdata, fiindca exista aici mai multe scoli de gandire care, la o cautare pe google, se bat cap in cap. Unii zic ca ar fi lunea din ultima saptamana intreaga a lui ianuarie. Altii ca ar fi a treia zi de luni a ianuarie, ceea ce uneori coincide cu punctul anterior, alteori nu. In fine, grabiti sa se deprime, exista si o a treia categorie de analisto, care au decis ca pe anul 2014 cea mai naspa zi s-a consumat deja, pe 6 ale lunii in curs.
Formula de calcul a gradului de depresie implica multi factori.
Sursa: wikipedia.org.
Se ia in consideratie vremea, in general rece si instabila. Se adauga cuantumul datoriilor acumulate in perioada sarbatorilor, unde probabil ca se includ si salariile luate in avans in decembrie. Se scad datoriile pe care le putem achita rapid – adica nu prea mare lucru. Totul se inmulteste cu timpul trecut de la Craciun, ridicat la puterea Q – unde Q e numarul de zile in care ne-am convins deja ca nu vom reusi nici anul acesta sa facem ce ne-am propus in noaptea de revelion. Produsul se imparte la M, nivelul de motivatie, inmultit cu N, nevoia de a trece la actiune. Dar cum si M, si N sunt extrem de mici in aceste zile, e evident ca rezultatul final, gradul de depresie, va fi unul foarte mare.
Acuma, nici voi sa nu luati prea in serios socoteala de mai sus, e evident o aberatie matematica, inventata de cei care au scornit si Blue Monday, PR-istii postului de televiziune britanic Sky Travel. Dar nici sa n-o ignorati din principiu, caci se poate intampla ca fractia pacatosului adevar sa graiasca.
Si adevarat e ca, daca va uitati in jur, cu tristete observati ca nicicand pe parcursul anului nu le vin sefilor nostri idei mai traznite si targeturi mai inaccesibile decat acum, la inceput de an. Tot acum se umple cutia postala de facturi grasune si notificari pentru tot soiul de impozite, taxe si regularizari. Vestile proaste se adauga celor cateva kilograme adunate pe solduri si pe coapse la umbra bradului impodobit. In compensatie, portofelul e mai subtire decat oricand.
Noroc ca ati avut parte de dragoste.
Sau nu. Era romantica ideea de luna a cadourilor, insa in realitate, ce s-a intamplat? Dupa ce ati cheltuit o mica avere pe cadouri care fie n-au impresionat, fie nu s-au potrivit marimile, fie s-a intamplat sa placa, dar tot entuziasmul a devenit rutina dupa o zi sau doua, a trebuit sa va confruntati cu viciile ascunse ale sarbatorilor. Vizitele la parintii, ai ei, ai lui, mereu motiv de scandal si tensiune, indiferent daca au loc sau n-au loc. Plus alcoolul. Cand te-ai simtit tu prea bine cu prietenele tale, s-a enervat el. Cand s-a simtit el prea bine cu prietenii, te-ai enervat tu. Ca sa nu mai vorbim de ce s-a intamplat la revelion… Bani multi pe o noapte esuata. Nici macar n-ati facut sex dupa.
In consecinta, mi-e greu sa cred ca va puteti ascunde de ziua de luni. Cea mai deprimanta zi a anului, pregatiti-va pentru ea cum puteti mai bine. Sugestia mea e ca, pentru a perfecta depresia si pentru a completa albastreala universala, sa vizionati Blue Jasmine.
Cel mai recent film al lui Woody Allen (data fiind varsta regizorului, sunt obligat prin superstitie sa evit expresia „ultimul film”) e unul de toata isprava. Ar fi putut fi o comedie romantica perfecta, daca n-ar fi o ditai drama existentiala. O s-o vedeti pe Cate Blanchett cu cei mai inrositi ochi din istoria cinematografiei, in rolul unei burgheze scapatate, nevoita sa incerce sa-si ia viata de la inceput in compania unor oameni pe care obisnuia sa-i dispretuiasca. E un film despre iluzii si deziluzionare, despre dragoste si despre ura. Un film despre egoism si despre niste clisee psihologice foarte daunatoare.
Dintre toti oamenii pe care-i stiu sa fi vazut filmul, numai mie mi-a placut. Dar vi-l recomand cu tarie, in special daca vreti sa va dispretuiti mai mult. Daca nu, n-aveti decat sa va uitati in continuare la Bianca si Victor, ca sa va plangeti dupa aia pe facebook ca sunteti intoxicate cu stiri despre vedete de silicon.
P.S. Exista si o Cea mai fericita zi a anului, undeva in preajma solstitiului de vara. Dar n-aveti nicio sansa s-o celebrati, daca nu sunteti deprimate macar o data, in prealabil.
