La romani, sarbatorile de iarna, mai ales cele de Craciun sunt sarbatori de suflet, celebrate cu mare drag. Amintirile din copilarie legate de Craciun, cu zapezile bogate, cu colindele si clinchetele de clopotei, cu mirosul proaspat de brad, de cozonaci si portocale, cu nerabdarea asteptarii darurilor se sub brad, toate acestea creeaza o atmosfera de basm, de liniste sufleteasca, de iubire, care se rasfrange atat asupra adultilor, cat si asupra celor mici.
O familie care isi creste copilul in ideea trairii miracolului, nu-l va priva de emotia intalnirii din fiecare an cu Mos Craciun, generos, bun, bland si intelegator fata de micile lor pozne, dar mai aspru cu copiii obraznici si neascultatori.
Insa micutii schimba informatii si impresii intre ei. Un copil convins de existenta lui existenta lui Mos Craciun poate afla de la prietenul lui sau de la fratele mai mare ca “Mosul†a fost de fapt vreun vecin sau un actor, care si-a jucat bien rolul. Greutatea vine insa tot pe capul parintilor, care trebuie sa prezinte lucrurile astfel incat nicisa nu nege evidenta, dar nici sa nu ii rapeasca celui mic una dintre bucuriile copilariei. Nu exista o metoda prin care sa pregatim copilul, cel mai bine ramane insa tot ideea ca dezvaluirea adevarului trebuie sa se faca dupa varsta de 7 ani, cand copilul nu mai crede cu atata putere in minuni.
Nu exista o data fixa la care se poate spune ca un copil a perceput ce inseamna o sarbatoare, dar in general, in jurul varstei de 3 ani, copiii inteleg care este locul lor in familie si percep anumite zile ca fiind mai deosebite.
Pe vremuri, copiii germani povesteau cu teama despre vizita anuala a lui Weinachtsmann, care aducea nuiele de mesteacan pentru a-i pedepsi pe cei rai, dar si daruri – cu care erau rasplatiti cei buni. Exista si o reprezentare grafica a acestei traditii: un desen vechi de peste 100 de ani, pastrat intr-un muzeu, in care niste copii speriati se ascund in spatele parintilor atunci cand intra pe usa casei un individ cu pelerina si gluga, purtand in spate un sac cu jucarii, iar in mana – o creanga de mesteacan. Copilul trebuie sa inteleaga ca a gresit, iar in loc de dulciuri, de Mos Nicolae va primi in cizme o nuielusa. Pedeapsa trebuie, totusi, indulcita, punandu-l sa promita ca nu va mai fi obraznic, iar daca va fi cuminte, Mosul se va intoarce si va fi mai darnic.
Nu uita! Daca piticul isi schimba comportamentul, trebuie sa te tii de cuvant!
