Un nou tratament pentru dizolvarea cheagurilor de sange din tesutul cerebral, la pacientii cu hemoragie intracerebrala, a fost dezvoltat recent de oamenii de stiinta, obtinand rezultate promitatoare la testele clinice. Tratamentul combina tehnici chirurgicale minim invazive, tehnici imagistice similare unui „GPS al creierului” si un medicament care distruge cheagurile, denumit t-PA.
Cheagul de sange provoaca acumularea de presiune si productia de substante chimice inflamatorii care produc leziuni ireversibile la nivelul creierului, putand rezulta in decesul pacientului sau dizabilitate severa. Tratamentele uzuale pentru hemoragia intracerebrala – fie suportive, cum este controlul tensiunii arteriale si ventilatia, fie chirurgia invaziva, care implica inlaturarea unei portiuni din craniu pentru indepartarea cheagului – au rate ale mortalitatii similare, variind intre 30% si 80%, in functie de dimensiunea cheagului.
Din dorinta de a reduce rata de deces si a imbunatatii calitatea vietii pacientilor cu hemoragie intracerebrala care supravietuiesc, cercetatorii de la Facultatea de Medicina a Universitatii Johns Hopkins (Statele Unite) au dezvoltat un nou tratament, testat pe 60 de pacienti din 12 spitale, din Statele Unite, Canada, Marea Britanie si Germania.
Dupa ce pacientii din grupul de tratament au fost diagnosticati cu hemoragie intracerebrala, chirurgii au efectuat mici gauri in craniul acestora, in proximitatea cheagului. Folosind un software ultra-performant pentru a obtine imagini detaliate ale creierului, medicii au introdus catetere direct in cheagul de sange. Cu ajutorul acestora, medicamentul t-PA a fost administrat direct in cheagul de sange, la fiecare opt ore, timp de trei zile, in doua doze: 0.3 mg sau 1 mg.
Oamenii de stiinta au descoperit ca dimensiunea cheagului de sange, la pacientii tratati cu fiecare dintre cele doua doze, s-a redus cu peste 50%, comparativ cu doar 1%, cat s-a inregistrat la pacientii care au primit numai ingrijire suportiva. Mai mult decat atat, rata mortalitatii a fost de 10%, mai mica decat rata inregistrata de obicei la pacientii cu aceasta afectiune, iar evaluarile efectuate dupa sase luni de la tratament, au demonstrat o mai buna recuperare a pacientilor supravietuitori decat cea obtinuta in urma ingrijirii suportive.
Sursa: ANI
