Jocul reprezinta o uriasa diversitate de moduri de actiune, de manifestare sau concepte ale carui definiri rar se intampla ca cineva, sa incerce sa le cuprinda in totalitate. „Se joaca” o mare parte a globului (om sau animal) si pe masura ce inaintam pe scara evolutiei, jocul capata un caracter tot mai complex. La om, sub o forma sau alta, jocul este prezent la orice varsta, stare sociala, nivel de cultura, loc sau epoca etc.
Omul se joaca spontan sau organizat, individual sau in grup, jocuri de miscare, sportive, de societate, logice, artistice, razboinice si inca multe altele. Numerosi specialisti din domenii diferite: biologi, pedagogi, psihologi, istorici, filozofi, artisti etc. au incercat sa-i descifreze semnificatiile, sa-l valorifice sau sa creeze noi jocuri.
Toata aceasta bogatie de date nu trebuie sa-l abata pe cel interesat, sub o forma sau alta, in aplicarea si intelegerea jocului, ci din contra, sa-i intareasca convingerea ca este un element omniprezent, un mijloc excelent si de neinlocuit in orice proces educativ sau exercitiu recreativ, inclusiv pe cel al recuperarii medicale.
Desigur, ca orice domeniu isi are specificul sau, cu o sfera si un continut propriu. In kinetoterapie este definit ca o „activitate complexa, predominant motrica si emotionala, desfasurata spontan sau organizat, dupa reguli prestabilite in scop sportiv, recreativ si de adaptare la conditiile sociale”. In acest context este mai mult decat un exercitiu fizic sau o combinatie de exercitii. Este un tot care combina miscarea cu gandirea, imaginatia cu creativitatea.
Prin joc, copilul se pregateste si se adapteaza la viata, exploreaza lumea, isi foloseste corpul, mana si mintea, intalneste relatii de colaborare si parteneriat sau, din contra, de lupta si confruntare.
Rolul kinetoterapeutului este hotarator, trebuind sa intervina pe multiple planuri de la alegerea si amenajarea spatiului de joaca, a obiectelor si materialelor cu care intra in contact, pana la alegerea sprijinirea si coordonarea jocului sau exercitiilor, incurajandu-l, ajutandu-l, stimulandu-l in orice moment. Intelegand si urmarind jocurile copiilor observam ca fiecare etapa de dezvoltare isi are specificul sau in care putem distinge cateva stadii:
Pana la un an si jumatate – „joc de functii”, care favorizeaza dezvoltarea simturilor;
Intre un an si jumatate si doi ani – „jocul de cercetare”, care favorizeaza faza de formare a abilitatilor, a contactului cu obiectele;
Peste doi ani si jumatate – „intra in joc”, cand incepe sa inteleaga si sa colaboreze.
Este perioada cand putem interveni cu succes in formarea deprinderilor motrice de baza si a calitatilor motrice, putand introduce elemente pregatitoare din anumite sporturi, inclusiv stafete.
Se pot folosi corzi, mingi, cercuri, fase elestice si multe alte obiecte.
Articol realizat de Bogdan Dimitriu, Coordonator recuperare medicala – Clinica Medicala Sport Med Center (www.sportmedcenter.ro)
