Histeroscopia este o metoda destinata patologiei intrauterine, fiind modalitatea cea mai precisa de determinare a naturii anomaliilor intracavitare si de impunere a necesitatii tratamentului. Histeroscopia poate fi folosita in dublu scop: diagnostic si terapeutic.
Histeroscopia diagnostica se poate executa in trei variante, in functie de calitatea telescopului si folosirea distensei artificiale a cavitatii uterine:
histeroscopia de contact – exploreaza canalul cervical si cavitatea uterina prin contactul direct cu structurile cercetate;
histeroscopia panoramica – histeroscoapele au ca elemente componente principale: sistemul optic, sistemul de iluminare, sistemul de distensie, auxiliare specifice care permit medicului sa execute, simultan cu explorarea si anumite „gesturi terapeutice”. Histeroscopia panoramica face posibila vizualizarea leziunilor intracavitare, cat mai aproape de real; exploreaza macroscopic endocolul si cavitatea uterina;
micro (colpo) histeroscopia consta in explorarea concomitenta macroscopica si apoi microscopica a exocervixului, endocervixului si a cavitatii uterine. Permite recoltarea de material biopsic cu examen histopatologic „in vitro” care confirma diagnosticul microscopic cu o sensibilitate de aproximativ 100%.
Ca principiu de baza, realizarea distensiei artificiale se face in mod curent, prin utilizarea CO2.
Perioada in care este indicate explorarea, legat de periodicitatea ciclitatii menstruale, este cea proliferativa („climatul estrogenic”), intre zilele a VIII-a si a XIV-a ale ciclului mestrual normal si/sau dupa ciclu sub pilula secventionala, in caz de contraceptie, sub tratament estrogenic in premenopauza (si nu in secventa compensatorie progestativa). Sunt recomandabile deoarece fac explorarea histeroscopica, si in special pe cea ambulatorie mai putin „jenanta”, dureroasa, decat celelalte explorari executate actualmente in locul ei (HSG si chiuretajul uterin).
Dupa menstra, colul si istmul uterin sunt mult mai „permeabile”, mucoasa este subtire, se evita explorarea unor eventuale leziuni „mascate”. Orificiile tubare sunt mult mai usor de observat.
Pentru celelalte etape biologice(peripuberala; adolescenta; perimenopauza), cat si in anumite „urgente”, explorarea poate fi practicata in orice moment (se exclud, desigur, contraindicatiile si in special sangerarile si/sau metroragiile apreciable).
Pregatirea femeii este importanta atat pe plan psihologic cat si fizic (se pot prescrie sedative, supozitoare, antispastice, tranchilizante minore, eventual analgezice – Xilina 10-20 ml local).
Dupa explorare, pacienta ramane un timp in observatie, urmarindu-se eventual sangerari, senzatii de discomfort, constante hemodinamice. In anumite cazuri pot fi administrate analgezice blande.
Articol preluat din Revista Online de Medicina Materno-Fetala si realizat de dr. Silviu Predoi. Va invitam sa cititi articolul complet in Revista Online de Medicina Materno-Fetala.
