Saptamana trecuta, Academia Suedeza a acordat premiul Nobel pentru medicina lui Robert G. Edwards, cel care a facut posibila nasterea a patru milioane de oameni. Nu este tatal lor biologic, insa este parintele lor „stiintific”, ca sa zic asa. In 1978, sub supravegherea lui, a fost dusa la capat prima sarcina obtinuta dintr-un ovul fecundat intr-o eprubeta. Cu alte cuvinte, prima fertilizare in vitro de succes.
Ceea ce azi pare usor (se extrage un ovul, acesta este pus in contact cu sperma, se asteapta fecundarea, formarea embrionului care este implantat mamei ulterior), practica relativ curenta, era de neimaginat in urma cu cateva decenii. Edwards s-a nascut in Anglia, iar incepand cu anul 1963 a lucrat in Cambridge unde a fondat clinica Bourn Hall impreuna cu ginecologul Steptoe (care a decedat in 1988), clinica ce avea sa devina primul centru dedicat fertilizarii in vitro din lume. In 1978, sotii Lesley si John Brown au ajuns la aceasta clinica, disperati in urma a opt ani de multiple incercari esuate de a avea copii. Iar pe 25 iulie, avea sa se nasca fiica lor Louise, care acum e mama la randul ei.
Doctorul Edwards si colegul sau nu au luptat numai cu stiinta, ci si cu morala publica. Nu putini au fost aceia care s-au opus descoperirilor celor doi britanici, considerand ca aceasta practica este impotriva religiei crestine. Papa Benedict al XVI-lea a declarat, dupa ce Academia Suedeza si-a facut publica alegerea: „Fara Edwards, nu ar exista in toata lumea congelatoare pline de embrioni care, in cel mai fericit caz, vor fi mutati intr-un uter, dar cel mai probabil vor fi abandonati sau vor muri. De aceasta chestiune este resposabil cel recent premiat cu Nobel.” Dupa cum se poate vedea, dezacordul Papei este clar si lipsit de echivoc. Acum doi ani, acelasi cleric a declarat ca „Fecundarea in afara corpului incalca demnitatea umana”.
Daca ne gandim ca circa 10% dintre cupluri au probleme de fertilitate, atunci intelegem cu adevarat amploarea si importanta descoperirilor facute de cei doi englezi. Dat fiind statutul delicat al domeniului lor de cercetari, cei doi a trebuit sa-si caute finantarile necesare in zona privata, statul nesprijinind asemenea initiative.
In aceeasi nota, cazul femeii de 42 de ani din Statele Unite care a nascut un copil in varsta de 20 de ani a facut furori. Cum se poate asa ceva, va veti intreba. In 1990, un cuplu a apelat la o clinica de fertilizare in vitro. Asa s-au format cinci embrioni. Unul a fost implantat cu succes, restul au fost donati de catre cuplul respectiv. Femeia din zilele noastre a urmat tratamente timp de 10 ani fara succes. Din cei patru, doi au fost implantati cu succes, dar doar unul a prins. Dupa 17 saptamani, s-a nascut si este perfect sanatos. Nu este un caz singular insa. Doar perioada in care embrionul a stat „inghetat” e o premiera.
Pe de o parte, este un lucru pozitiv faptul ca stiinta poate veni in intampinarea problemelor de fertilitate ale cuplurilor. Pe de alta, ca de obicei, orice descoperire stiintifica are doua taisuri. De pilda, ce le va opri pe unele cupluri sa-si „inghete” embrionii la 20 de ani, iar copilul sa se nasca la 40, dupa ce cei doi vor fi considerat ca si-au atins toate obiectivele in cariera? Atunci, procreerea, aducerea pe lume a unui copil ar incepe sa semene a industrie. Lucru nu tocmai imbucurator.
