Daca sunteti parinti inseamna ca v-ati confruntat cu o criza de tantrum, daca nu ati facut-o pana acum probabil la un moment dat va veti confrunta si dumneavoastra. Inainte de a vorbi despre copiii nostri trebuie sa vorbim despre noi si despre ce simtim cand copilul nostru face o criza de tantrum sau atunci cand copiii altora fac o criza de tantrum.
In primul rand, tantrumul nu inseamna ca ati rasfatat prea mult copilul sau ca un copil este prost educat (in cazul parintilor care asista la criza), este o evolutie normala a copilului si mai ales a acelor copii care vorbesc mai tarziu pentru ca ei doresc sa se exprime dar, nu pot si apare frustrarea. O sa auziti tot felul de pareri de la persoane „binevoitoare”, sfatul nostru este daca observati crize dese de furie la copilul dumneavoastra vorbiti cu un specialist si vedeti daca este ceva in neregula cu ei sunt singurii care va pot da o parere pertinenta despre copilul dumneavoastra.
In general, parintii se sperie cand vad copiii facand o criza de tantrum mai ales daca este mai accentuata: se tranteste pe jos, urla din toti plamanii si uneori se mai si loveste. E normal sa te sperii dar, daca tu reusesti sa iti pastrezi calmul, oriunde te vei afla in casa, la cumparaturi si sa intelegi ca este doar o stare normala care va trece, criza copilului va trece mult mai repede. Nu uita tu esti persoana la care el se raporteaza, chiar daca atunci te respinge, te loveste, etc.
Acum sa revenim la copii. Tantrumul este un cuvant adoptat din limba engleza si inseamna „criza de furie”, care apare la copii aparent din senin ca urmare a unui refuz. Ele mai apar si atunci cand copilului nu ii iese ceva, nu reuseste sa construiasca ceva asa cum isi doreste. Cauza tantrumului pare a fi este frustrarea si frica.
Tantrumul apare de cand copilul este mai mic, insa forma ,,inspaimantatoare” pentru parinti si cei din jur apare de la un an jumatate – doi ani. Tantrumurile isi pierd forma de aruncat pe jos pe la varsta de 6-7 ani, in medie.
De obicei, un tantrum se anunta dupa momente de conectare profunda intre parinte si copil, spre exemplu dupa un timp special petrecut impreuna, in weekend sau in concedii. Atunci cand un copil simte siguranta emotionala alaturi de un adult, din nevoia de vindecare, incepe sa reverse din frustarile vechi, revarsare care are forma unui tantrum.
Un alt moment care prevesteste tantrumul este asa numitul „broken cookie moment”, cum il denumeste Aletha Solter.
“Mami, vreau un biscuit!”
“Poftim dragul meu!”
“Nu, nu pe ala, ca e rupt!” – tonul copilului urca.
“Bine, asta e bun?” intreaba mama
„Nu, ce nu vezi ca e rupt si asta! Vreau o punga nouaaaaaaa!!! Vreau sa te duci sa cumperi una noua acuuuum!”
Cred ca toti la un moment dat am trait si momentul „broken cookie”.Copiii plang si striga tare si elibereaza alte frustari.
Ce putem face cand copilul are o criza de tantrum?
Asadar, pentru a le fi alaturi copiilor in momentele de criza eliberatoare, noi parintii trebuie sa ne amintim de puterea vindecatoare a acestor tantrumuri. Sa ne amintim ca in acest moment greu de trait, copilul se vindeca de frici, de frustari si ca acest proces miraculos este natural.
Pentru a-l ajuta pe copil sa descarce emotii vechi, parintele poate mentine limita pe care a pus-o initial si care a declansat plansul si criza. Poate sa il lase pe copil singur (nu lipsit de supraveghere) sa planga, sa se descarce. Daca copilul loveste sau se loveste, asta arata ca enorm de multa frica se elibereaza in acel moment. Insa NU lasam copilul sa ne loveasca, si nici sa se loveasca pe el. Acest lucru nu il ajuta, nu e eliberator. Ii tinem manutele si ii spunem bland ca nu il lasam sa ne / isi faca rau.
Care e atitudinea pe care trebuie sa o aiba parintele, desi uneori ne este greu sa facem acest lucru, parintele asculta. Nu spune multe cuvinte, pentru a nu distrage atentia copilului de la procesul natural de eliberare. Sta alaturi de el, ii spune din cand in cand, pe un ton extrem de bland, ca ii intelege supararea si ca este acolo, alaturi de copil si ca il iubeste.