Please select a featured image for your post
Ce este incontinenta urinara de efort (de stres)?
Incontinenta urinara se caracterizeaza prin eliberarea neintentionata de urina. Pierderea de urina este declansata de o activitate fizica (ex. tusea, stranutul ori ridicarea de greutati), care pune presiune pe vezica urinara – de acolo si denumirea de incontinenta urinara de efort sau de stres. Afectiunea nu are nicio legatura cu stresul psihologic.
Incontinenta urinara este mai frecvent intalnita la femei. Persoanele care sufera de incontinenta urinara se simt deseori jenate de problema lor medicala, tind sa se izoleze sau sa-si limiteze interactiunile sociale si activitatile fizice. Cu ajutorul tratamentului adecvat, incontinenta urinara poate fi tinuta sub control iar starea generala a pacientilor, imbunatatita.
Care sunt cauzele aparitiei incontinentei urinare de efort (de stres)?
Incontinenta urinara de efort (de stres) apare din cauza unei slabe functionari a muschilor care sustin vezica urinara sau cei care controleaza eliberarea de urina. Uneori, ambele grupe musculare sunt afectate. Atunci cand vezica se umple cu urina, isi mareste volumul iar muschii de la ambele capete ale uretrei (similare unei valve), raman contractati, ajutand la retinerea urinei. Cand muschii sunt slabiti, orice presiune pusa asupra vezicii poate duce la eliberarea neintentionata a urinei. Aceleasi simptome se pot manifesta si ca urmare a unei afectari a sfincterelor urinare.
Sfincterele urinare si muschii pelvieni isi pot pierde tonusul din cauza:
nasterilor – la femei, functionarea deficitara a muschilor pelvieni sau a sfincterului urinar poate fi cauzata de leziuni ale tesuturilor si a centrilor nervosi produse in timpul nasterii. Daca aceasta este cauza incontinentei urinare, atunci primele simptome pot aparea imediat dupa nastere sau la cativa ani dupa aceasta.
interventiile chirurgicale ale prostatei – la barbati, cea mai comuna cauza a incontinentei urinare o reprezinta interventiile chirurgicale ale prostatei (prostatectomie) efectuate ca tratament al cancerului de prostata.
Care sunt simptomele incontinentei urinare de efort (de stres)?
Este foarte probabil ca tusea, stranutul, rasul, ridicarea unor greutati etc, sa nu manifeste, de fiecare data, pierderi de urina insa, orice activitate care presupune efort fizic poate face pe pacient(a) mai vulnerabil(a) la eliberarea neintentionata de urina, in special daca vezica urinara este plina. Se recomanda vizita la medicul specialist atunci cand simptomele interfereaza cu activitatea zilnica, impiedicand participarea activa la activitatile sociale, munca sau hobby-uri.
Care sunt factorii care pot agrava incontinenta urinara de efort (de stres)?
Alti factori care pot amplifica incontinenta urinara de efort (de stres) includ: infectiile tractului urinar, afectiuni cronice care provoaca tuse ori stranut, obezitatea, fumatul (pentru ca poate provoca tusea), diabetul (care cauzeaza producerea de urina in exces si leziuni ale nervilor), consumul excesiv de cofeina sau alcool, unele medicamente (care provoaca urinarea frecventa), unele sporturi (precum tenisul sau atletismul).
Care sunt factorii de risc implicati in dezvoltarea incontinentei urinare de efort (de stres)?
Varsta – desi incontinenta urinara nu este parte a procesului natural de imbatranire, modificarile fizice ale corpului, precum slabirea musculaturii, pot creste riscul de incontinenta urinara de efort (de stres). In plus, femeile aflate la menopauza pierd din efectele protectoare ale estrogenului – cum ar fi intarirea si protejarea tesuturilor vaginale si uretrale – ceea ce le face mai vulnerabile la aceasta afectiune.
Tipul de nastere – nasterile care necesita utilizarea forcepsului pot fi asociate cu un risc sporit de incontinenta urinara, comparativ cu nasterile naturale. De asemenea, mai multe nasteri naturale pot creste riscul de incontinenta urinara.
Greutatea corporala – persoanele supraponderale si obeze prezinta un risc crescut deoarece excesul de greutate pune presiune pe organele abdominale.
Interventiile chirurgicale pelviene – histerectomia, la femei, si prostatectomia, la barbati, pot afecta functionarea vezicii urinare si uretrei, crescand riscul de incontinenta urinara.
Cum poate fi diagnosticata incontinenta urinara de efort (de stres)?
In timpul unui examen de rutina, medicul specialist va cauta sa identifice factorii favorizanti. Examenul medical poate include:
istoricul medical
examinarea fizica completa, cu accent pe zona abdominala si organele genitale
un test de urina, pentru identificarea unei eventuale infectii, a urmelor de sange in urina sau a altor anomalii
un examen neurologic, pentru identificarea eventualelor probleme senzoriale
un test de efort, in care medicul observa pierderea neintentionata de urina atunci cand pacientul tuseste sau ridica o greutate
teste specializate (urodinamice), pentru a putea fi evaluata functia vezicii urinare – masurarea urinei reziduale, masurarea presiunii in vezica urinara (cistometrie)
teste imagistice
Cum se trateaza incontinenta urinara de efort (de stres)?
Medicul poate recomanda pacientului o combinatie terapeutica care sa opreasca sau sa diminueze episoadele de incontinenta urinara. In cazul in care se identifica un factor favorizant (ex. infectie urinara), atunci tratamentul prescris va include si inlaturarea respectivei conditii medicale.
Interventiile chirurgicale pentru tratarea incontinentei de efort (de stres) sunt, in general, menite sa imbunatateasca inchiderea sfincterului urinar si sa ofere sustinere vezicii urinare.
Agentii de ingrosare injectabili. Colagenul, zaharurile sintetice sau gelurile pot fi injectate in tesuturile care imprejmuiesc partea superioara a uretrei. Aceste materiale cresc presiunea asupra uretrei, imbunatatind abilitatea de inchidere a sfincterului urinar. Interventia este relativ noninvaziva.
Colposuspensia retropubica deschisa. Aceasta procedura este deseori utilizata la femeile cu incontinenta urinara, constand in suturarea, fie a ligamentelor, fie a oaselor pentru a ridica si sustine tesuturile din jurul partii superioare a vezicii urinare.
Procedurile sling. Acestea sunt deseori efectuate la femei si constau in folosirea tesutului pacientei sau a unui material sintetic pentru crearea unui dispozitiv similar cu forma unui hamac (de unde si denumirea de „sling”), care sustine uretra. In cazul barbatilor, aceste proceduri sunt mai putin folosite, fiind in continuare supuse studiilor de specialitate.
Sfincterul artificial. Acest dispozitiv este implantat chirurgical, indeosebi la pacientii barbati. Un manson de silicon gonflabil, care se pozitioneaza in jurul partii superioare a uretrei, preia functiile sfincterului. Mansonul este conectat prin tuburi la un balon care regleaza presiunea in regiunea pelviana si la o pompa operata manuala din scrot. Daca dispozitivul este implantat femeilor, pompa este pozitionata in labii.
Urmatoarele dispozitive medicale se utilizeaza pentru controlarea simptomelor:
Pesarul vaginal. Este un dispozitiv cu forma inelara, care este aplicat de medicul specialist pentru a sustine vezica urinara si a preintampina scurgerile de urina. Pesarul vaginal poate fi o optiune buna pentru persoanele care doresc sa evite interventia chirurugicala.
Tampoane uretrale. Acest dispozitiv, similar unui tampon, este introdus in uretra in vederea prevenirii pierderii de urina. De obicei, se aplica inaintea unui activitati fizice specifice, nefiind recomandata utilizarea permanenta.
Modificarea stilului de viata constituie pentru pacienti o latura esentiala a tratamentului incontinentei urinare de efort (de stres). In diminuarea numarului episoadelor de incontinenta urinara de efort (de stres), un rol foarte important il au urmatoarele terapii comportamentale:
reducerea consumului de lichide in timpul zilei si eliminarea bauturilor cofeinizate si alcoolice din dieta zilnica
renuntarea la fumat
scaderea in greutate
realizarea unui program care sa includa vizite repetate la toaleta
efectuarea exercitiilor de intarire a muschilor pelvieni, denumite Kegel
includerea unei cantitati optime de fibre (cereale integrale, legume, fructe) in dieta zilnica pentru prevenirea constipatiei
consumarea unei cantitati optime de lichide. Consumul excesiv de lichide conduce la urinari frecvente iar un consum insuficient poate duce la acumularea de reziduuri in urina si la iritarea vezicii urinare.