Cand am cunoscut omul cu care aveam sa imi petrec restul vietii si cu care imbatranesc impreuna, mi-a fost rusine sa ii povestesc ce se intamplase. Tot ce am sperat a fost sa ma inteleaga si sa ma lase pe mine sa decid pana unde vreau sa merg. Si asa s-a si intamplat. Iar eu experientele traite cu el le consider primele si pot spune au fost exact asa cum trebuiau sa fie.
Frica de a nu fi acceptati, iubiti sau de a pierde pe cineva drag ne face uneori sa ne blocam si sa reactionam sub impulsul momentului, necugetat. Sa facem lucruri sau gesturi nepotrivite, disperate chiar.
Si apoi sa le regretam. Mi-ar fi placut sa fiu mai puternica atunci si sa stiu ca trebuie sa spun nu. Pentru ca unele lucruri sunt mult prea importante si le putem pierde intr-o clipa. Si apoi raman pierdute pentru totdeauna.”
