Din cand, in cand unii dintre noi au curajul sa vorbeasca deschis despre experientele lor de viata. Nu sunt povesti inventate sunt experiente reale si de multe ori acestea trezesc in sufletul celui care le-a scris emotii reale si de cele mai multe ori dureroase. Astazi, este vorba despre pierderea lucrurilor importante, intr-o secunda….intr-o clipa in care te lasi prada emotiilor de moment, fara sa te gandesti ce efect va avea asupra vietii tale „acea clipa”.
„Exista multe bogatii pe lume. Sunt diamante si pietre rare, picturi si obiecte pretioase si mai este o categorie aparte, cea a trairilor si experientelor personale. Acestea din urma sunt cel mai greu de evaluat, dar sunt darul nostru cel mai de pret. De aceea este foarte important pe cine alegem pentru a le impartasi sau chiar a le darui.
Pentru mine ca adolescenta cel mai de pret dar mi s-a parut virginitatea. Era in anii’ 90 si in scoli nu se facea inca educatie sexuala. Parintii mei, dintr-o pudoare extrema sau datorita faptului ca unele subiecte le considerau tabu, nu au discutat mare lucru cu mine despre asta. Am invatat despre reproducerea la animale in fata blocului, cand eram in clasa I. Era primavara si peste tot erau cupluri de calugarite, gandaceii aceia negru cu rosu. Prietena mea cea mai buna din acea vreme mi-a spus ca acum ele se iubesc si apoi femelele vor face „pui”. Si cam asta a fost tot pentru moment.
