Povestioara de mai jos probabil ca o sa va dea de gandit in anumite privinte. Este o lectie de viata in care se pot regasi foarte multe persoane, insa pe care foarte putine au curajul sa o admita. Sa fie oare sentimentul vinovatiei, prejudecatile sociale, rusinea sau pur si simplu discretia iubirii, a unui suflet chinuit de umbrele trecutului care, in sfarsit, si-a gasit linistea? Va las pe voi sa trageti concluzia. Puteti veni cu sfaturi si povestiri noi, insa nu judecati, nu criticati si nu aruncati cu piatra. Maine puteti fi voi in locul ei, asadar „niciodata sa nu spui niciodata”.
„Desi se intampla foarte rar sa vorbesc despre viata mea, atunci cand o fac, sunt totusi relaxata, naturala, fara nici un resentiment sau urma de ranchiuna. Consider ca asa a fost sa fie! Poate doar tristetea imi umple ochii de lacrimi in amintirea durerii indurate de sufletul meu. Traiesc astazi o povestea de dragoste „ca in filme”, la modul propriu (zambeste) si ma pregatesc cu mare forfota pentru o nunta la care eu voi fi personajul principal: mireasa. (ofteaza)
Si da! Ma voi casatori cu un barbat care a fost insurat, tatal a doi copii minunati. Sa va spun cum a inceput povestea mea?(zambeste ironic)
