Ma scoate din albiile in care curg, in general, linistita si impacata cu lumea urmatoarea (ne)potrivire de cuvinte: „a luptat pentru dragostea lor”. Nu prea inteleg cum anume vine asta desi este unul dintre cele mai vanturate clisee in campul sentimentului amoros.
Inteleg cum e sa lupti pentru o idee. Te zbati si o trambitezi peste tot si ii demonstrezi validitatea in fata oricui e mai mult sau mai putin dispus sa te asculte, convins fiind ca lumea va deveni un loc mai bun odata ce din ce in ce mai multi oameni vor adera la respectiva idee. Inteleg si cum e sa lupti pentru un om. In sensul ca acel om are o problema punctuala (e bolnav, e sarac, e depresiv etc) si tu incerci cu toate mijloacele sa-i aduci alinare (un doctor bun, un loc de munca, un dialog revelator, un umar bun primitor de lacrimi, un imprumut etc).
Insa asta cu luptatul pentru dragoste nu-mi intra in vizor si pace. Imi tot fuge din cadru oricat as incerca s-o prind de coada.
Ce inseamna sa lupti pentru o relatie/dragoste? Sa schitam cateva scenarii:
1. Dragostea e muribunda si supravietuieste doar conectata la aparatul rutinei, la pompa de oxigen a obisnuintei si la stimulatorul cardiac al confortului si sigurantei. Altfel ar crapa in drum, anonima si in crunta mizerie. Lupta consta in a avea grija de aparatele alea, sa fie vesnic alimentate, lustruite si functionale.
2. El nu prea va mai vrea, pe tine si iubirea ta, si atunci te dai peste cap, te faci punte si luntre ca sa-l convingi sa te vrea. Apropo, scuzati-mi naivitatea, dar cum convingi pe cineva sa vrea ceva… ce nu vrea? Aici doar un bun director de marketing ar putea sa-mi raspunda. Sa inventam nevoi, asadar. Asta trebuie sa fie arma care ne va castiga razboiul.
Imi si imaginez o atitudine gospodaros-combativa.
