Este un razboi murdar. Tocmai pentru ca legatura dintre o mama si fiul ei este una indisolubila, iar acest lucru trebuie sa fie clar de la bun inceput ca va ramane. Ideea este sa inveti cum sa supravietuiti fara ca tu sa fii in permanenta comparata cu icoana ei si el sa inteleaga ca nu e bine ca TU „sa fii mama lui”. Vorba aia, cu mama lui nu-si doreste sa faca dragoste. Nu vei izbandi incercand sa darami locul pe care afectiunea fiului i-l atribuie, ci incercand sa-ti creezi propriul spatiu in care sa te afirmi, spatiu autonom si fara legatura cu al ei. Cu alte cuvinte, sa-l faci sa nu mai compare sarmalele tale cu ale ei, sa-l faci sa priceapa ca sarmalele tale sunt altfel si atata tot. Metaforic vorbind.
Nu incerca sa dai cu noroi in ea, sa-i pui la indoiala metodele educative caci, invariabil, noroiul va ricosa spre tine. Nu face nici afirmatii de genul „eu cu copiii mei nu voi face niciodata asa”. Cel mai indicat ar fi sa va delimitati cumva domeniile pe care vreti sa le conduceti. Iar daca observi ca incearca sa-si extinda stapanirea asupra unor chestiuni care nu o privesc, e timpul sa iei masuri mai dure. Pana la urma, cel care trebuie sa hotarasca este fiul.
Intr-adevar, este o alegere dificila, pe care nimeni nu ar trebui sa fie obligat sa o faca vreodata. Daca il vezi pierdut, sovaind, incapabil sa va atribuie fiecareia pozitia pe care o meritati, mai ganditi-va. Poate ca pana la urma, prada de razboi nu este chiar atat de tentanta si chiar nu vrei sa cresti un copilas de 33 de ani.
