Nu e nicio urma de indoiala ca revolutiile feministe au adus o eliberare, dar si o desacralizare. Ceea ce era tabu a fost expus ochiului public si critic deopotriva, pudoarea a facut loc reclamarii violente a placerii, iar corpul a fost scos din dantele si valuri si expus, in toata vulnerabilitatea lui, intr-o bucatica de licra.
Descatusat din laturile casatoriei, sexul nu este acum legitimat nici macar de garantul sentimentelor, cum se intampla pe vremuri mult mai romantice. A ajuns sa fie privit ca o activitate de divertisment, iar inima si vaginul au fost separate printr-o despartire de ape mai ceva ca cea “operata†de Moise. In scurt timp, va ajunge un fel de aspirina a saracului. Am fost concediata, sunt deprimata, am o parere proasta despre mine – ia sa-mi administrez o doza de placere. Sexul ca panaceu pentru orice incepe sa fie un fenomen din ce in ce mai frecvent.
Initial, sexul era un instrument in sanul cuplului, nu un scop. Cautai fericirea, implinirea si prin satisfactia sexuala. Acum sexul devine scop in sine, recreere, destindere, un bun exercitiu de stretching dupa stresul cotidian. Cand credeam ca vindecarea de inhibitii va duce automat la o mai mare bucurie in cadrul cuplului, vedem – si exemplele nu sunt putine – ca, manuita in mod eronat, poate dauna relatiei. S-ar putea sa va mire ce va spun, dar am increderea ca ma voi face inteleasa.
Libertatea este o arma cu mai multe taisuri si e nevoie de o minte sanatoasa in manuirea ei. Aduce, in mod automat cu ea, tentatiile, increderea falsa ca o relatie si un partener de viata sunt la indemana oricui. Partenerul sexual incepe sa fie confundat cu cel de viata. S-a pus atata accentul pe compatibilitatea sexuala, in defavoarea oricarui alt gen de afinitati, incat tindem sa uitam ca, pe langa “partidele incendiareâ€, o relatie este o mixtura ce presupune multe alte ingrediente pentru a se mentine functionala.
Post coitum, fiintele moderne se separa si fiecare isi duce viata diferit. Numai ca o relatie care se bazeaza exclusiv pe sex este ca un olog care beneficiaza de o singura carja. Da, sexul e minunat, fantastic, mirobolant, dar categoric nu e si suficient. Nu va bazati prea mult pe aceasta proteza caci va ceda. Nu faceti din el ingredientul principal al zilelor si noptilor voastre.
Cumva trebuie gasit un echilibru. Nici vremurile dinainte nu ma incanta cand sexul era doar modul in care rezultau pe lumea asta, puri si nevinovati si degraba deveniti cununa pe crestetul casniciei, nici cele de azi cand sexul este consumat oricum, cu mintea tulbure, cu stomacul gol sau plin, in toate ungherele si ca substitut de orice. Sexul devenit hobby. Si ma intreb cata pasiune si cata placere reala, cat extaz si cat fior mai pot gusta. Pentru ca, daca urmaresti satietatea, nu prea mai ai aplecare spre deliciu. Cozonacul legendar al Mariei Antoinette s-ar fi transformat in paine daca ar fi fost servit in fiecare zi.
Si mai este vorba de alt lucru: sexul chiar nu este singura placere pe lumea asta. Poate sa fie cea mai intensa, insa poate fi potentata de altele carora nimeni nu le mai acorda atentie. Simtul estetic, contemplatia, plimbarile, placerea conversatiei (chiar, mai stie cineva sa vorbeasca? Sau e doar palavrageala insipida?) nu sunt doar un preludiu in drum spre pat. Invatati sa le gustati pentru ceea ce reprezinta in sine, nu pentru ceea ce promit. O relatie de cuplu inseamna mult mai mult decat un asternut ravasit temeinic in fiecare seara.
