Este vreodata bine sa inseli?

Poate ca de nimic nu ne este mai teama ca de infidelitate. Mai ales de a lui, caci pe-a noastra credem ca suntem capabile sa o gestionam asa cum trebuie. S-au scris multe pagini despre fondul pe care ea survine. Rutina, tensiuni, incompatibilitati, lipsa de respect, tradare, am auzit de toate. Dar mai rar se vorbeste despre aspectele ei pozitive. Nu va iritati, va rog frumos. Nu stiu nici eu cata credibilitate sa confer partii luminoase a adulterului, nu stiu cat e mit si cat e interpretare gresita, cert e ca exista femei care sustin asta. Sa va descriu cateva contexte imaginare, dar plauzibile si pe care ati avut poate ocazia sa le intalniti in propriul drum.

Concretizarea unei fantezii
Unele dintre noi pot sa aiba o relatie, dar sa le bata inima cand adie parfumul unui tert. Asta nu inseamna ca adormim seara cu degetul in gura, suspinand. Nu, doar ca se intampla din cand in cand sa fantazam. Si, daca situatia se prelungeste, daca parfumul se insinueaza din ce in ce mai des, vorbim deja de o fantezie recurenta. Obiectul fanteziei intra intr-o concurenta deloc loiala cu partenerul. Cum nu avem cum sa-l supunem unei probe, il idealizam foarte mult. Mereu o astfel de competitie se va dovedi neloiala. Ei, si aici intervine infidelitatea. Care poate aduce cei doi barbati – aflati intr-o intrecere fara voia lor – umar la umar. Iar noi putem decide un “castigator”, insa in termeni ai realitatii, nu in fantezie. Cand aceasta e implinita, inima isi recastiga ritmul normal, iar relatia poate fi evaluata in alti termeni. Mai buni si mai corecti.

Adulterul-consolare
Survine atunci cand afli ca el a fost primul care a calcat stramb. Ramai cu frustrari, incepi sa te perpelesti la cel mai scurt bip, la cea mai neinsemnata intarziere. Se prea poate sa nu-ti planuiesti razbunarea. Se prea poate sa cazi in dulce-amaruia patima a adulterului din prea multa confuzie si prea adanca dezamagire. Si este extrem de posibil ca, post-coit, sa-ti dea seama ca o mare greutate ti s-a luat de pe inima. Si parca incepi sa privesti cu alti ochi, cu o privire proaspata, fapta incriminata lui. Si parca nici asa grava nu mai e. Sigur, asta daca esti cinstita cu tine, in primul rand.

Gelozia care ne-a salvat
Se intampla sa ai impresia ca nu-ti doresti prea multe de la o relatie. Nu visezi sa ai parte langa el de nunta de hartie, bumbac si alte materiale bio-degradabile. Pana cand… pana cand ai sansa sa-ti dai seama ca lipsa hartiei si a altor elemente se face simtita si de partea cealalta a patului, respectiv in zona lui. Si ca omul chiar ia in serios latura “no strings attached”. Si, lipsit fiind de responsabilitati, se comporta “iresponsabil”. Asa ca, si daca nu punem garduri pe un teren, tot ne trezim deranjate ca o alta incearca sa-si stabileasca –fie si o rezidenta temporara – pe pamantul nostru. Acum actionam si consecinta si ridicam un gardulet macar. Unul mititel, cat de poate de chic, si cu care el sa se obisnuiasca mai usor.

Adulterul – semnal de alarma
Se intampla sa-l luam pe celalalt ca pe un bun garantat. Ca si cum l-am fi primit mostenire de la o matusa excentrica pe care n-am cunoscut-o niciodata, dar de a carei generozitate ne-am bucurat. Ne obisnuim ca celalalt sa fie acolo. Sa toarne ceasca in cafea, sa plateasca facturile si sa stearga praful din sufragerie. Parca nici nu mai tinem minte ca pe acel om l-am ales. L-am dorit, l-am visat, l-am curtat. Uitam prea usor faptul ca dragostea e un cadou si nu un fapt meteorologic. Ei, daca simtim insa ca “bunul” acela este pe cale sa ne fie luat de altcineva, atunci putem scoate coltii. Avem un intrus in curtea noastra, dar poarta am lasat-o singuri deschisa. Prin indiferenta. In lumina aprecierilor unui tert, vedem si noi mai clare calitatile ascunse pana acum de colbul obisnuintei. Si pericolul “furtului” face sa ne creasca nivelul de agresiune. Am auzit de un barbat care a aflat ca sotia il insala. Si care nu a spus nimic vreme de ani de zile. Dar a avut grija sa o faca sa se simta din nou stralucitoare.

Balsamul vinovatiei
Printre semnele acelea care sunt menite sa ne dea de gol, se enumera la un moment dat atentia brusca. Dupa o iarna polara ce parea eterna, brusc iubitul nostru pare inviorat, aduce flori si ne conduce in pat din ce in ce mai des. O schimbare subita care ne ridica semne de intrebare. Nu cred ca situatia aceasta poate fi benefica intrucat, ca orice alt lucru, si vinovatia care-l face sa cumpere roze in drum spre casa se poate ofili mai ceva ca o lalea tinuta in soare, fara apa. Si nu cred ca ne-ar conveni prea mult ca el sa poposeasca mai des la sanatoriul adulterului, chiar daca pare “reabilitat” dupa aceea.

Rezumand, grosso modo, am putea spune ca infidelitatea muta cuplul din vechile coordonate in altele noi. Peisajul se schimba cu repeziciunea unui eveniment geologic. Ceea ce credeam etern, fixat adanc in sol, este smuls si aruncat cat colo. Ei, uimitor este ca, uneori, in urma cutremurelor, lumea pare aranjata mai bine si mai coerent decat era inainte. Numai ca, dupa aceea, trebuie sa ne punem salopeta de salahor si manusile si sa trecem la munca. Unii dintre noi nu vor aprecia noutatea peisajului, asta e clar. Nici nu vor avea puterea sa traiasca cu sechelele ramase post “cataclism”. De fapt, cei mai multi dintre noi. Dar pe altii ii poate ajuta.

Atentie, insa, sa recurgi in mod constient, premeditat, la infidelitate, este riscant. Si denota dorinta ta de manipulare a celuilalt. Or, nimeni nu poate fi un bun chirurg pentru propria sa relatie bolnava. Vrea cineva sa tina bisturiul cand ii tremura mana?