De la o vreme incoace, o intrebare nu-mi da pace: de ce nu scriu autorii sf si romane despre un science-fiction al sentimentelor? Cum va arata iubirea peste sute de ani? Ce va insemna romantismul atunci? Si ce va mai spune gelozia? Care va fi patologia amoroasa? De la inceput, vreau sa va asigur de totala mea ignoranta in domeniul sf si sa va spun ca sunt perfect constienta de faptul ca s-ar putea sa ma insel in mod grosolan si sf-ul de dragoste sa existe deja, ba chiar sa aiba reprezentanti de vaza. Vedeti, nu sunt printre aceia care plang si suspina spunand ca oamenii de acum simt mai putin, mai prost si mai superficial decat cei de pe timpuri. Se prea poate ca, si in timpul lui Nero, iubirea sa fi fost la fel de marunta/ mareata ca in lumea noastra, a celor contemporani cu Brad Pitt si Angelina, Ashton Kutcher si Demi Moore. Ci doar forma sa fi fost sensibil diferita.
Voi face asadar un gratuit exercitiu de imaginatie, la care va invit sa participati, si-mi voi creiona un portret al relatiilor a viitorului. Nu cred ca dezvoltarea stiintei, fara precedent, a tehnologiilor va putea lasa rece un domeniu atat de… fierbinte.
In primul rand, pentru ca vorbim de viitor, nu avem cum exclude boomul tehnologic. Aparatele isi vor face simtite prezenta si bazaitul in domeniul amoros din ce in ce mai des. Orice neajuns fizic va fi suplinit de aparaturi. Pe de alta parte, ar fi posibil sa apara gelozia, dar nu fata de o terta persoana, ci fata de un aparat. Inocentele papusi gonflabile de azi vor deveni adevarati roboti capabili sa raspunda la diferite tipuri de stimuli. Androizii seductiei vor deveni indispensabili oricarui barbat celibatar sau doar dornic de experiente. Femeile nu vor putea ramane indiferente la asa ceva si, cred eu, se vor robotiza, incercand sa preia atributele indiferentei din lumea tehnologiei de varf. Barbatii, la randul lor, vor cunoaste o escaladare a sentimentului de inferioritate confruntati cu performante si andurante de nerecunoscut, tipice masinilor, nu si unui penis din carne.
In al doilea rand, dependenta de celalalt va scadea. Asta nu va insemna neaparat o profunzime sporita a sentimentului pur amoros. Ci doar separari mai usoare, mai linistite, cu eficienta unui act administrativ. Oamenii vor putea testa dinainte cum le vor fi copiii. Nu vor mai astepta perioada de sarcina. Caci ecuatiile genelor si ale cromozomilor vor fi rezolvate poate chiar cu mult inainte sa faca dragoste. Iar aici, iubirea va intalni noi provocari. Imaginati-va un Romeo si o Julieta ai secolului 25. Nu familiile le vor mai sta impotriva, ci genele. Nu numele lor, ci o anumita inlantuire de celule. Situatia poate fi exploatata si mai departe. Imaginati-va ca acum putem totusi lupta, contracara diferentele de clasa sociala cat de cat. La fel si pe timpul lui Shakespeare. Era greu, oribil, cumplit, dar nu chiar imposibil. In secolul 25 insa inlaturarea unui obstacol precum biologia va insemna un act la fel de absurd ca a nega gravitatia. Iar potentialii Romeo si Julieta nu vor muri. Adica vor muri, dar nu de tot. Vor astepta, inghetati, in niste uriase tuburi transparente, plutind intr-un soi de lichid amniotic, pana in secolul 30, ca stiinta sa le rezolve conflictul, ca drama relatiei sa fie usurata.
Nici romantismul nu va mai insemna plaje si munti, trandafiri si parfum. Ci alte planete. Peisaje lunare, peisaje de foc, larva curgand la propriu pe langa capsula, naveta, care-i inchide ca un uter protector pe cei doi. Lunile de miere vor fi intergalactice, iar stagiile sau plecarile la studii vor insemna ani-lumina intre indragostiti.
Vor exista, desigur, si cupluri de extremisti. Care vor incerca sa procreeze la intamplare, sa faca sex complet anapoda, bazandu-se numai pe flacara invizibila a dragostei lor. Cam cum se intampla acum. Acestia se vor intelege bine cu cei care vor refuza hrana compusa din pastile extrem de nutritive si cu natangii care vor mai spera la flori si nu vor intelege cate etape se ard si cat de eficienta este transformarea directa a samantei in fruct. Sigur ca vor fi expulzati la marginea societatii. Nu si exterminati insa. Caci societatea va fi una extrem de toleranta.
De asemenea, mi se pare extrem de plauzibil urmatorul aspect: toti vom fi bi. Si vom citi in horoscop (da, cred ca va avea succes si cand ne vom plimba, literalmente, printre astre) daca azi e indicat sa ne indragostim de o femeie sau de un barbat. Sigur, vor fi si sceptici. Dar cine va mai sta sa ii asculte?
Voi ce credeti?
