Despre importanta – exagerata sau nu – a sarutului

Nu am cum sa verific teoria, dar circula totusi un mit urban care spune ca prostituatele fac orice, mai putin sa sarute. Explicatia, care-mi suna bizar de metaforic pentru niste “vanzatoare de placeri”, este ca isi vand trupul, nu insa si sufletul. Privind din afara chestiunea, argumentul ar consta in faptul ca sarutul presupune afectiune, iar sexul nu, iar dintre cele doua acte fizice, sarutul necesita cel mai inalt grad de intimitate.

Inteleg nevoia celor ce lucreaza cu trupul sa-si pastreze o zona a corpului numai pentru ele, o zona care sa nu fie accesibila “publicului larg”. O atare interdictie le umanizeaza probabil, iar ele ajung sa aiba clipe in care sa-si perceapa trupul si ca altceva decat un simplu instrument. In legatura insa cu noi, cele care nu ne prostituam, lucrurile nu imi mai par atat de clare. Este oare sarutul atat de sfant pentru noi?

Sarutul, in ceea ce ma priveste, este abia o promisiune si nici macar una foarte serioasa. Adica, dupa sarut, lucrurile pot evolua sau pot sa se opreasca acolo. Este o arma, este o carte de vizita, dar nu cred ca reprezinta cu adevarat o culme. Este un flirt, un semn cu ochiul, o rochie fluturanda, un fior. Pe de alta parte, chiar si cand avem doar o aventura de o noapte, chiar cand pretindem ca ne intereseaza doar latura fizica a unei relatii, nu cred sa instituim vreodata embargo pe sarut. Nu spunem “Stii, ce? Noi nu ne iubim. Noi doar facem sex. Asa ca sa nu te prind ca ma saruti caci te castrez!”.

Sarutul este perceput ca parte integranta a preludiului si nu sarim peste acest “fel” din meniu oricat de superficiale ar fi emotiile pe care ni le trezeste partenerul. Desi tot aud marturii ale unor fete care “nu saruta pentru ca nu vor sa se implice”. Mai sunt si cele care pretind ca pentru un sarut “trebuie sa-l placi cu adevarat”. Si pentru sex, nu? Sa fiu eu oare in urma timpului meu?

Nu as vrea sa neg acum importanta “pecetluirii buzelor”, cum spuneau autorii din vechime. Doar sa combat ideea unei ruperi a actului. Actul sexual are mai multe parti si nu vad de ce una ar cantari mai mult sau mai putin decat cealalta. Este adevarat ca, in multe relatii, faptul ca partenerii nu se mai saruta are darul de a trage un semnal de alarma. Exista situatii in care cei doi fac sex, in toate pozitiile si felurile, dar buzele lor nu se mai ating. Si, in acest moment, se vorbeste despre o criza de cuplu. Daca sarutul este marturia sentimentelor si a implicarii, daca iubirea se traduce in sarut, sa insemne asta ca a disparut atasamentul? Ca cei doi nu se mai iubesc? Sau doar ca s-a instalat hada rutina si ca noptile lor sunt doar ocazie pentru stingerea unui apetit, si nu a unei pasiuni?

Sa va mai spun ce zic fetele in discutiile lor cand nu le aude nimeni si martore le sunt doar paharele de cocktail si cestile de capuccino: recunosc ca poti simula un orgasm, dar n-ai cum sa simulezi un sarut asa cum trebuie. Si ca tocmai aici sta unicitatea actului, greutatea lui. Dar sa mearga lucrurile chiar atat de departe incat sa fim mai dezveliti si mai vulnerabili atunci cand ne lipim buzele unul de altul decat atunci cand facem amandoi un singur corp?

Ce mi se pare iarasi ciudat este inversarea ordinii, zic eu, naturale: mai intai, ne sarutam, dupa aia facem sex. N-am auzit pe nimeni sa spuna “Ei, am facut sex cu el, dar nici nu se pune problema sa ne sarutam! Doar n-am innebunit!”, iar mentalitatea traditionala spune ca unei femei trebuie sa-i castigi inima pana sa-i patrunzi in vagin. Asa ca… mentiuni la cavitatea orala nu sunt facute.

Si din tot acest haos al simturilor, se mai ridica o intrebare: “Daca sunt cu X si il sarut pe Y, operatiunea asta se numeste adulter?”. Raspunsul ramane, evident, ca depinzand de mai multe variabile. Simtiri, trairi, conceptii. Unii ar zice ca se simt mai inselati daca partenerul viseaza la cineva decat daca il saruta doar. Visul este un teren alunecos si oricat am incerca sa-l controlam, sa punem stapanire pe el, nu reusim. Singurele lanturi pe care le aruncam sunt cele ale afectiunii noastre si depinde numai si numai de celalalt daca le pretuieste si in ce mod o face.

Stiinta vine cu date care subliniaza importanta sarutului. Inconstient, detectam in urma testului de gust si miros care vine cu orice sarut, partenerii eligibili de cei neeligibili. S-au facut teste care au demonstrat ca alegem sa ramanem cu barbatii care au gene cat mai diferite de ale noastre. Si cum aflam asta? Prin sarut. In urma acelorasi teste, s-a aratat ca pilulele contraceptive nu sunt un bun sfetnic. Adica, din punct de vedere reproductiv, femeile care iau pilule pot gresi mai usor in alegerea “tatalui copiilor lor” decat cele care nu iau. Asa ca alegeti-va iubitii atunci cand nu luati pilule. Cu alte cuvinte, judecati cu mintea si cu hormonii liberi, nu atunci cand sunteti influentate chimic. Pentru ca dupa ce nu mai luati pilula, s-ar putea sa va intrebati in van “Oare ce-am vazut la el?”. Glumesc, desigur, dar o urma de adevar exista in toate astea