Despre dictatura intr-ale sexului (si tare, si slab)

Sa nu-mi vorbiti de egalitate in pat, va rog eu frumos. Lasam pancartele si discursurile feministe, la intrarea in dormitor. Frustrari, traume, ciuda pe sefi barbati, antipatia pe care ne-o trezesc mamele de baieti (tradatoare!) – le parasim, le abandonam. Stiu ca, printre noi, exista surate care nu-si uita ideologia nici macar in timpul unui act sexual cat se poate de viguros si de “neideologic”, dar, credeti-ma cand va spun, ideologia nu e buna nici ca afrodiziac, nici ca lubrifiant. Ne incurca rau de tot, e uracioasa si plina de tepi, mereu gata sa puna bete in roate bunului mers al unui sex de calitate.

Asadar, scuzati expresia, dar in pat e mai bine sa fim proaste. Si nici nu avem nimic impotriva sa se abuzeze de noi sau sa abuzam la randul nostru, dupa buna intelegere. Si, daca in restul ocaziilor, pe la nunti si botezuri, prin case si locuri de munca, sunt cea mai infocata sustinatoare a egalitatii in drepturi si obligatii, in pat, nu stiu cum sa va spun eu, dar parca ma incanta mai mult un raport de supunere si dominare, o ierarhie ceva, existenta unor clase sociale intru bucuria comuna.

Si, in plus, ideea insasi de egalitate mi se pare plictisitoare. E ca si cum la un concurs de dezbateri, ar fi toti de acord. Ca si cum la un maraton, ar termina toti umar la umar. Ei bine, nu. In ceea ce priveste sexul, sustin dictatura. Sau nu neaparat dictatura, cat un raport de sef-subordonat. Normal ca unul trebuie sa preia initiativa. Si nu trebuie sa fie mereu acelasi caci altfel se plictiseste de atata spirit intreprinzator. Cel care nu e prin natura lui un “antreprenor” trebuie sa fie cumva “stimulat” si incurajat – dupa bunele principii ale unei economii capitalisto-sexuale.

Supusul iarasi nu trebuie sa fie “umil” la nesfarsit. Din cand in cand, sa se dezbrace de haina umilintei si sa isi puna in mana un sceptru greu, o coroana pe cap, niste instrumente ale puterii pe care sa stie cum sa le manuiasca. Sa-si paraseasca inclinatia spre pasiv si sa treaca din tabara lui “imi place sa mi se faca” in transeul lui “imi place sa fac”. Sa vedeti ce bine o sa va fie.

Daca stati insa sa contorizati sarutarile (el m-a pupat de trei ori aseara, eu de cinci acum doua saptamani, deci azi mi-e dator cu doua), daca stati sa insirati margele rosii pe o ata de cate ori ati facut-o in pozitia linguritei si de cate ori v-ati dedat la un 69, nu ajungem niciunde oameni buni. Stiti voi: contabilitatea asta amoroasa e lucru complicat si, stand cu nasul in registrele egalitatii sexuale, ne prindem urechile si ne pierdem orgasmele. Asa ca, decat contabili, mai bine feudal si vasal, ce ziceti? Si mizam, desigur, pe marinimia senioriala a fiecaruia dintre “combatanti”.

Rolul de printesa pasiva ca si cel de “activista” ne repugna total. Stim ca ratiunea zice ceva, ca ridica obiectii, ca ne trage de urechi pentru ca nu aplicam in practica ceea ce feministele ne-au invatat, dar de cand avem nevoie de ea intre asternuturi? Sa lasam interpretarile freudiene si pseudofreudiene pentru cursurile universitare si pentru articolele din reviste. Sexul e doar sex! Miroase a sex, are gust si nu e intotdeauna septic. Si e bine ca e asa.

Nu stiu daca sunteti la curent, dar de pilda a existat o intreaga disputa cu privire la raporturile de superioritate – inferioritate intre orgasmul vaginal si cel clitoridian. Exista oameni care si-au batut capul si cu asta, oameni care l-au numit pe cel clitoridian infantil, de pilda, iar celui vaginal i-au conferit valori absolute. Sau invers: cel vaginal era infierat pentru ca presupunea penetrare, deci interventie falica, deci dependenta de barbat. Asadar, trebuia respins si pus la zidul lucrurilor care ne-au inrobit de secole. Chiar daca, fie vorba intre noi, era o placere, vinovata, dar totusi o placere! Pana si un instrument banal precum vibratorul a ajuns sa fie analizat din punct de vedere ideologic. Slavit in aparenta pentru functia lui de a reduce barbatul la dimensiunea pur falica. Hulit apoi pentru ca ar afirma, a cata oara, dependenta noastra de sexul tare.

Plus ca pasiunea de multe ori imbraca forme incomode. Deloc corecte politic. Deloc conforme cu principiile egalitatii intre sexe. Uneori, sexul mai inseamna si stat in genunchi. Si e firesc sa fie asa: pana la urma, sexele noastre arata diferit, se comporta diferit, sunt excitate de lucruri diferite. Iar sexul reusit, sexul bun tocmai asta inseamna: o fericita intalnire intre doua sexe “extrem de” inegale.