Atunci cand ne indragostim nu dam prea multa importanta defectelor sau tabieturilor barbatului pe care incepem sa-l iubim; pe unele dintre ele nici nu le descoperim decat dupa ce spunem „DA”, iar altele apar abia dupa ceva ani de convietuire.
De masura in care putem sa suportam aceste defecte si sa ne obisnuim cu anumite idei sau comportamente sau sa le amelioram depinde mentinerea unei relatii de cuplu. Bine inteles ca nu depinde doar de noi, femeile, si de rabdarea noastra mentinerea echilibrului de cuplu, dar sunt lucruri care, daca reusim a le intelege si accepta, pot face ca viata in doi sa devina mai frumoasa.
Un vechi proverb spune ca „Barbatul este capul familiei, dar femeiea este gatul, care invarte capul.” Trebuie, deci, sa stim sa respectam orgoliul specific masculin, dar in acelasi timp sa ne impunem cu diplomatie propriile idei si dorinte. Trebuie sa stim sa lasam barbatului libertatea de a decide singur cand si cat de des vrea „sa iasa la o bere cu baietii”, dar sa-l facem sa-si doreasca sa se intoarca acasa cu placere dupa aceste iesiri. Chiar daca nu ne intereseaza meciurile de fotbal, daca ne-am ales un partener de viatza pasionat de acest sport va trebui sa ne obisnuim cu faptul ca sunt zile in care singura lui grija este unde, cand si cu cine merge la meci. Nu-i putem cere sa-si desprinda ochii de pe ecranul televizorului si nici sa schimbe programul atunci cand are de vazut un meci pe care el il considera important. Si, uneori, legata de meci mai este si betia de bucurie sau betia de consolare…
Si iata ca am ajuns astfel la un subiect delicat pentru multe femei: cum si cat suportam faptul ca barbatul pe care-l iubim depaseste uneori limita rezonabila a consumului de bauturi alcoolice? Cum definim noi si cum definesc ei acesta limita? In ce masura avem rabdare cu el atunci cand devine caraghios sau irascibil datorita depasirii acestei limite? Cat de mult reusim sa-l facem sa aprecieze rabdarea pe care am avut-o atunci cand se trezeste din betie? Sunt intrebari la care este greu de raspuns chiar si pentru fiecare caz in parte, dar cu atat mai greu la modul general. Ar fi bine sa va puneti aceste intrebari destul de timpuriu si sa incercati sa gasiti raspunsul impreuna, inainte ca relatia de cuplu sa fie afectata de tensiunile care apar atunci cand incepi sa simti ca nu mai suporti sau ca devii nepasatoare. Cel mai adesea tensiunile care apar datorita reprosurilor determina indepar¬tarea, lipsa de comunicare; iar acestea duc la teoria ca supararea trebuie inecata in ceva si astfel pericolul de crestere a frecventei betiilor. Se mai contureaza cu usurinta si ideea ca „decat sa vin acasa putin ametit…si tu sa ma cicalesti, mai bine mai stau si mai beau putin”. Sau ceea ce este si mai grav „am stat la baut fiindca nu-mi vine sa vin acasa”. Aceasta este deja o afirmatie care doare, creeaza o stare de frustrare si deceptie. Si incepi atunci sa te intrebi daca mai poti si daca mai vrei sa lupti pentru mentinerea relatiei. Raspunsul trebuie sa-l gasesti la tine, dar si la el; il mai poti cauta si la rude sau prieteni, sau chiar poti cere sfatul unui medic cu experienta in domeniu; dar dincolo de toate e bine sa-ti aduci aminte ca in ziua in care ai spus „DA”, v-ati incredintat unul altuia la bine si la rau si incearca sa lupti, cu rabdare si blandete, sa transformi raul in bine.
Astept de la voi pareri sau exemple reale, solutii gasite pentru anumite situatii prin care ati trecut.
