Privesc cu un gust amar deja exersat prin repetitie, dar nu mai putin neplacut, cum peisajul se innegureaza si mai mult.
– Ordonanta de urgenta prin care premierul Ponta doreste sa treaca Institutul Cultural Roman din subordinea Presedintiei in cea a Senatului este inca o dovada a tacticii noului tip de “invadator”: parjolim holdele dinainte, otravim fantanile. Nu conteaza ca nu avem cu ce le inlocui, stricam ceea ce functiona pentru ca de reparat oricum nu avem idee si e ceva mai complicat. Institutul Cultural Roman, de sapte ani incoace, a fost continuu pe un trend ascendent, indeplinindu-si obiectivele cand nimeni nu parea sa dea vreo sansa culturii noastre pe plan extern. In 2013, Romania este invitata de onoare la Salonul de Carte de la Paris. Iar asta nu este meritul USL-ului care vine acum sa taie si copacelul care da rod si sa-l fac lemn de foc pentru sobe lipsite de randament.
– Faptul ca Nicusor Dan nu poate avea un loc in CGMB arata, in plan practic, cat de toxica este noua lege electorala. Cu 37 000 de voturi nu poate accede in Consiliu, in timp ce un reprezentant al PPDD, de exemplu, intra cu 17000. Realitatea electorala bate matematica si bunul simt. Si asta prin lege.
– Procentul mare obtinut de PPDD la alegerile din Bucuresti ma face sa-mi spun iarasi ca avem conducatorii pe care ii meritam. Ce fel de oameni pot vota o formatiune fantoma, un lider care a “otv-izat” Romania si e mandru de asta? Ce fel de oameni se identifica, in plan social, cu televiziunea mov si ce fel de oameni nu-si dau seama ca privitul la otv e totusi, o placere extrem de vinovata si nu trebuie exhibata in piata publica?
– Faptul ca Robert Negoita a castigat fotoliul de primar al Sectorului 3. Mda, un politician implicat intr-un scandal de prostitutie promovat agresiv printr-un ziar distribuit la metroul bucurestean. In saptamanile dinainte de alegeri, aproape la fiecare gura de metrou din centru cineva iti intindea cotidianul, ceea ce m-a facut sa cred ca a avut loc o explozie a tirajului.
– Institutele care au facut sondajele de opinie inainte de alegeri si pentru care marja de eroare a capatat noi dimensiuni, in unele cazuri dublandu-se sau triplandu-se. Si care nici acum nu vin cu o explicatie pertinenta.
Dupa toate acestea si multe altele, incerc sa iau o gura de oxigen din alte parti. Ma mai pacalesc frumos cu un eveniment ca Street Delivery, care are loc in acest weekend, sau cu retrospectiva TIFF la Bucuresti, care incepe tot maine si despre al carei program puteti citi aici. Stiu ca e doar glazura, doar o patura mult prea ingusta pentru o realitate tare urata.
Nu vreau sa renunt la Romania, dar funiile de care unii dintre noi incearca sa se agate sunt din ce in ce mai subtiri. Iar la capatul lor, niste nebuni stau mereu cu bricheta aprinsa in mana.
