Evenimente precum Gay Fest aduc in ochii nostri o lume de care uitam in celelalte zile ale anului. Timp de cateva zile discutam aprins despre asta. Doar timp de cateva zile pentru ca, in rest, uitam. Uitam pentru ca traim intr-un oras si intr-o tara in care homosexualitatea se ascunde. Atentie, asta nu inseamna ca ea nu exista. Doar ca nu stim noi, nu avem contact cu ea, ocaziile in care indrazneste sa se afiseze fiind rarisime. Nu discut aici utilitatea unei astfel de manifestatii, exista voci chiar in randul comunitatii pe care o reprezinta care neaga sau nu sprijina “paradaâ€. Ceea ce vreau sa va spun esta ca homosexualii sunt o realitate, chiar si aici la noi, nu numai “dincoloâ€, la ei.
Una dintre intrebarile cel mai des adresate unui homosexual este “cand ai stiutâ€. Raspunsul nu este atat de simplu pe cat ar parea pentru ca o constientizare a identitatii sexuale nu coincide neaparat cu primul contact sexual. Exista homosexuali care traiesc ca atare inca din adolescenta si exista si cei care se trezesc in mijlocul unei relatii “hetero†dandu-si seama, dupa ani de zile, uneori au si copii, ca nu se simt in largul lor acolo. Si acestia “au stiut†dintotdeauna, insa si-au amutit constiinta din cauza normelor sociale.
Probabil ca inca din copilarie exista anumite semnale la care unii dintre noi suntem atenti, iar ceilalti le ignora. Psihanalistii vorbesc despre o varsta la care facem alegerea, inconstienta, a obiectului dorintei noastre, perioada oedipiana. Pentru cei heterosexuali, obiectul este identificat prin figura parintelui de sex opus (mama pentru baieti, tatal pentru fete), pentru homosexuali parintele de acelasi sex, iar pentru o a treia categorie, cea a bisexualilor, cele doua figuri alterneaza. Identitatea sexuala nu ti-o anunta niciun gand cu voce de crainic la radio. Constiinta ei nu vine insotita nici de tunete, nici de lumini orbitoare si nici de tobe rasunand. Drumul ei este unul mult mai sinuos. Semne? Tremurul pe care il ai atunci cand te atingea o prietena mai mare pe care o admirai mult, modelul pe care ti-l fixasesi intr-o anumita personalitate, admiratia muta in care cadeai cand iti contemplai o cunoscuta, emotii inexplicabile la acea varsta.
Exista autori care sustin ca anumite comportamente ale copilului nu sunt determinante pentru descoperirea identitatii sexuale. Asadar, poate reusim sa scapam de acele prejudecati care dicteaza ca, daca unui baietel ii place sa poarte tocurile mamei, iar unei fetite fotbalul, cei doi vor fi, in mod obligatoriu, homosexuali. Acestea sunt doar niste clisee si trebuie evitate caci homosexualitatea nu este o chestiune care tine de gusturi, de pasiuni, ci de structura psihica.
Unii specialisti merg chiar pana la a afirma ca identitatea sexuala ne este data chiar din viata intrauterina, ca nu depinde de mediu, nici de alte influente. Ca asa cum unii se nasc cu ochi albastri, la fel unii se nasc homosexuali. Parerile sunt inca impartite.
Abia in adolescenta se poate vorbi de o constientizare. Varsta este una tipica pentru cautari si experimentari de tot felul. Multi heterosexuali isi incep viata sexuala in moduri homosexuale si invers. Ambele categorii risca, iar situatia, partenerii conteaza enorm pentru adoptarea unui anumit comportament sexual ulterior.
In ceea ce-i priveste pe cei care isi descopera homosexualitatea la varsta adulta, de fapt, undeva a survenit o refulare. Ei au stiut dintotdeauna, dar au ascuns asta in ei, si-au anulat propria identitate de dragul uneia false, pe care au imbratisat-o uneori cu pretul unei casatorii sau chiar a aducerii de copii pe lume. Se pare ca mai ales femeile pot cadea in aceasta capcana, multumindu-se cu statutul de mame, incercand sa umple celelalte goluri cu afectiunea materna. Care nu, nu este amortita in cazul lesbienelor. Cel mai frecvent, evidenta imposturii se impune atunci cand in peisaj apare o alta persoana. Atunci cand se indragostesc si, mai ales, cand dragostea le este impartasita. In bratele persoanei de acelasi sex, simt, in sfarsit ca au ajuns acasa. Lucrul acela care scartaia, lucrul acela in stare latenta, poate acum in sfarsit sa se manifeste.
“A sti†nu inseamna “a-ti asumaâ€. La fel cum nici macar un coming-out complet nu promite asta. Din pacate, exista destui homosexuali si lesbiene care traiesc ca heterosexuali, care stiu si nu isi asuma. Mai ales in societati ca cea in care traim noi si in care intoleranta atinge cote aproape medievale.
