Stiti voi cum e. Ne mai apuca indoielile. Ne uitam la noi pe stanga, dam ocol pe dreapta, miscam ochii de sus in jos si ni-i facem si roata-imprejur. Oglinzi din toata unghiurile. Si vai, daca tot am pornit pe cautat, garantat vom gasi: o umbra, un rid, un san parca un sfert de idee mai lasat. Hiii! Tragem valul, tragem oblonul, sa stim doar noi. Ne mai pacalim dulce o zi, doua, trei, o luna.
Dar pisica, odata iesita din dulap, nu sta intr-un loc. Se plimba, ne miauna in ureche “nu mai esti ce-ai fost, nu mai esti ce-ai fost”. O mai injuri, ii mai pui botnita. Macar sa-ti miaune numai cand sunteti voi doua, nu cand e si el prin preajma.
Ca sa nu vada el, te apuci si citesti reviste, culegi sfaturi de la prietene, colege si matusi experte in “a-si tine barbatii langa ele”. Ca, da, tu, zica feministele ce-or zice, il iubesti pe omul asta si doar pe asta, si pe el si doar pe el il vrei. Si vrei nu numai sa te iubeasca, dar sa te si placa. Ai decis tu mai demult si-ai pus asta si in planurile de inceput din toti anii care vor sa vina: trebuie sa te placa. Si sa nu care cumva sa creada cineva ca iubirea include mereu placerea desi, la o privire mai grabita si superficiala, asa s-ar zice.
Atunci afli tu secrete stiute de toata lumea. Cum ca, de pilda, exista afrodisiace pe lumea asta mare. Ca sa-i muti si lui ochii cu nasul si cu limba. Colinzi pietele ca o preoteasa. Te intorci cu cosuri pline de sofran, curry, cardamom, condimente cu nume imposibil de pronuntat, si cateva frunze de busuioc plasate strategic in sutien. Inapoi la radacini. Apoi, un pic mai departe de ele: cateva patratele de ciocolata belgiana, se stie, e cea mai buna. Magia in bucatarie n-a parut niciodata mai spectaculoasa. Iti mai iei si un neglijeu de dantela Chantilly ca sa fie pe post de ornament si te-ai intinde pe un platou imens, soptindu-i: “Ia-ma, gusta-ma, sunt elixirul care te trezeste”.
Si cand insiri tu toate astea, iti amintesti ca el nu prea se omoara dupa gusturile orientale, iar Turcia si Libanul sunt doar niste destinatii de vacanta, nu unele pe care sa le cartografiezi undeva intre un sold si celalalt. Bagi condimentele in camara si planuiesti sa le folosesti in weekend, cand vin prietenii sa faceti couscous sau tabule, macar. Tot e bine.
Mai trece o saptamana, pisica miauna iar. Hm, dirty talk. De ce nu? Mda, cam rosesti numai gandindu-te la asta. Dar hai sa n-o faci pe mimoza. Cand citeai Miller si Bukowski, nu prea te rusinai. E timpul sa-ti improspatezi lecturile si sa-ti actualizezi lexicul murdar si porno. Sigur, nu stii cum se vor inghesui cuvintele alea pe buzele tale, cum isi vor da coate si ce aglomeratie va iesi, dar speri macar sa fie una articulata. Articulata, dar nu foarte raspicata. Pfiu, ai facut-o si pe asta. Imi place aia, fa-mi, drege-mi. E simplu: te concentrezi pe verbe. Na, ca l-ai nimerit. Parca ai jumatate din tine leoaica (nu prea tanara, iubirea), iar cealalta o vrabie (pe o sarma cam instabil legata, la mare inaltime). Bizar ghiveciul de vulnerabilitate si putere. Mizeriile astea de cuvinte il fac mic, mare si tare in mana ta. Intelegeti voi.
Retetele functioneaza. Mai incerci una. Totul e sa-l tii ocupat. Sa nu care cumva sa… Mai bagi o sarma sub san. Carja pentru dragoste, iti spui.
Peste o saptamana, ti-amintesti ca ai vazut tu intr-un film cum femeile-promisiune au maximum succes si au mereu parte de erectii foarte spontane ca ciupercile dupa ploaie. Erectia e spontana, promisiunea, nu. Promisiunea iti mananca jumatate de zi. Iti freci pielea cu o lufa smirghel curat. Dupa ce ai fiert intr-o sauna. Sa inlaturi si urma de picior de celula moarta. Apoi, uleiuri, creme, mustesti ca niste fructe de mare lasate la marinat. Ok, recunosc, asta n-a fost o comparatie prea inspirata, dar va rog sa ma iertati, sunt emotionata. Pui desuuri de matase. Apoi, haine banale. Cand vine el, arati, ascunzi, dai, iei inapoi, desfaci, inchizi, in fine, stiti jocul ca doar nu trebuie sa va invat eu.
Apoi, deodata, te pocneste evidenta de-ti lasa un cucui in minte: ocupata cu toate strategiile, ai uitat de un factor. Cel mai important: acela de a te simti confortabil cu tine. Ca iubirea asta trebuie sa includa si placutul de sine. Esti mereu ca pe arcuri, tot creionand planuri, tot chinuindu-te sa fii… naturala si spontana, regula de aur a cuplurilor longevive ale zilelor noastre. Odata ce ai constientizat asta, sigur, sanul nu ti se ridica miraculos, nici pielea nu se intinde ca in filmele cu vampiri ce tocmai au consumat elixirul magic. Dar parca ti-e mai bine in pielea ta. Chiar asa cum e, un dram mai ridata, un pic mai putin ferma.
