Media ne bombardeaza in mod constant cu imaginea corpului feminin, folosit pentru a vinde orice: iaurturi, masini, filme. In acesta abundenta de imagini remarcam totusi putina diversitate. Fetele si trupurile sunt tinere, foarte slabe, pielea in general alba si fara defecte. Imaginile din revistele de femei si din imaginile publicitare ne prezinta femei „perfecte” si ireale, clonate parca. Acest lucru ne ghideaza conduita sociala, personala sau profesionala, fie ca ne dam seama, fie ca nu. Tinzand catre un standard prestabilit ne conducem actiunile avand o anumita atitudine fata de familie, colegi, sefi. In timp ce pentru noi totul ia o conotatie psihologica, situatia reala are evidente conotatii comerciale si de marketing.
Prima intrebare care imi vine in minte este – Cum se face ca acest ideal de frumusete unica se impune intr-o perioada in care multi autori fac elogiul femeilor coapte, cu rotunjimi senzuale? Obsesia media pentru silueta cea mai slaba si pentru tinerete are, dupa unii specialisti, radacini economice. Prezentarea unui ideal feminin dificil de atins si de mentinut asigura cresterea si rentabilitatea industriei produselor ce folosesc acest ideal de frumusete pentru a se vinde. Femeile preocupate de infatisarea lor sunt mai predispuse sa cumpere produse de frumusete, haine noi si produse de regim. De altfel, nu e o intamplare ca se impune imaginea femeilor foarte tinere, alaturi de cea a femeilor foarte slabe – o multime de produse ne sunt oferite pentru a ne apropia de modelul ideal. Semnele imbatranirii sunt percepute ca pe o calamitate care trebuie indreptata. Esenta mesajelor este legata strict de corpul nostru, corp care este un obiect imperfect ce necesita o investitie majora si, foarte important, constanta. Citeam la un moment dat ca in America peste 30% dintre fetitele de 6 pana la 12 ani au urmat deja cel putin un regim de slabire, in ciuda faptului ca greutatea lor era una medical considerata in parametri normali.
In goana dupa atingerea idealului de frumusete inaccesibil, femeile pun in pericol nu numai bugetul familiei, dar in special sanatatea lor fizica si psihica. Nu trebuie decat sa ne imaginam pentru o clipa necesarul de produse de frumusete corporala impus de media – un depozit intreg de cutii, de creme, borcanase, sticlute, spray-uri, pastile, ceaiuri, etc. Toate puse in slujba (re)capatarii increderii de sine. Toate pentru a ne ajuta sa fim mame mai bune, iubite perfecte, obiectul dorintelor tuturor barbatilor si nu in ultimul rand pentru a avea slujbe mai bune, cariere mai de succes, performante profesionale mai importante.
E important desigur sa respectam reguli generale de conduita, reguli impuse traditional de societate. E la fel de important insa sa reusim sa ni le explicam, sa nu le luam ad litteram doar pentru ca asa se face. Explicatia pentru o anumita regula sociala sau alta duce in general la libertatatile fiecaruia dintre noi de a ne respecta pe noi insine, de a ii respecta pe ceilalti si de a fi respectati de acestia. In situatia in care societatea impune un set de reguli, o anumita atitudine, o anumita infatisare pe care nu ne-o putem explica in mod logic, haideti sa nu le luam ca atare. Haideti sa ne gandim mai intai la motivele pentru care ne este impus acest standard, ce avem de pierdut, ce avem de castigat, ce au de pierdut si castigat ceilalti, iar daca raporturile ne defavorizeaza in mod dramatic, haideti sa ne folosim liberul arbitru, intuitia si incredera in noi insine. Pana la urma, micile „imperfectiuni” (daca asa se numeste fapul ca genele tale sunt ceva mai scurte si mai putin arcuite decat ale lui Marilyn Monroe) ale fiecareia dintre noi sunt cele care ne diferentiaza de restul pamantenilor.
