Acest articol este scris din invidie. Traiesc de ani de zile in acelasi oras, merg zilnic la birou pe acelasi drum, la aceeasi ora, pana si vacantele mi le petrec cam in aceleasi locuri. De cand am descoperit blogul peicipecolo.com, sunt extrem de invidioasa pe acesti oameni a caror casa merge pe roti si a caror gradina, dupa cum spun chiar ei, este lumea intreaga.
Cred ca oricine si-a dorit, macar o data, sa lase tot si sa plece in lume. Sa te trezesti (aproape) in fiecare dimineata in alt loc, sa vezi atatea si atatea locuri, cate nu vad altii intr-o viata, sa cunosti atatia si atatia oameni… Suna bine, dar avand in vedere la cate trebuie sa renunti si cat curaj trebuie sa ai, putini sunt cei care o si fac. Printre ei se numara Marilena si Daniel (mama si tata), Matei, Vlad si Ilinca, adica familia Pouzet-Oprean, o ceata de oameni curajosi care au renuntat la tot ce aveau pentru a porni la drum.
Totul a inceput in 2006 cand Marilena si Daniel au hotarat sa-si schimbe modul de viata, concentrandu-se mai mult pe familie. Incet, incet, s-a conturat ideea unei calatorii care avea sa fie nu o vacanta, ci un mod de viata. Mama si tata au continuat sa lucreze, comunicand cu cei de acasa prin internet, iar baietii si-au continuat scoala.
Pregatirile nu au durat „decat” un an. Un an plin, in care parintii s-au documentat, au vandut casa si masina, au transferat copiii de la scoala clasica la invatamantul la distanta (din fericire, asa ceva este posibil in Franta, unde traiesc ei), au facut si refacut pasapoarte si alte documente, au facut vaccinuri si controale medicale, au cautat asigurari, pe scurt, s-au ocupat de treburile administrative, ceea ce nu este deloc usor. Practic, au redus viata administrativa la o simpla cutie postala si adrese email.
Si, bineinteles, au cautat cel mai potrivit partener motorizat pentru calatorie. L-au gasit in „persoana” lui Simon, o rulota robusta si prietenoasa, dotata cu toate cele necesare traiului confortabil si care a devenit parte din familie.
In sfarsit, in ianuarie 2007, a venit momentul plecarii catre continentul american, care a coincis cu un alt moment important in viata familiei, aparitia primilor dintisori ai Ilincai. Calatorii in carne si oase s-au imbarcat in avion, iar cel motorizat a fost nevoit sa ia un vapor. Primele puncte ale itinerariului – Florida si Texas. Urmeaza New Mexico, Utah, California, apoi Canada -insula Vancouver si Alaska – Anchorage, Crow Creek, parcul Denali. Urmeaza o noua traversare a Statelor Unite, prin Montana, Wyoming, Utah, Arizona, apoi contactul cu America Latina. Prima oprire este Mexic, urmat de paradisurile tropicale din Guatemala, El Salvador, Honduras, Nicaragua, Costa Rica, Panama, Ecuador. Treptat plajele insorite sunt inlocuite cu ghetarii din Patagonia, Argentina si Chile.
Am avut nevoie doar de cateva minute pentru a insira toate punctele bifate de familia Pouzet-Oprean. Lor le-a luat un an si jumatate pentru ca, spuneau ei in 2006, scopul nostru nu este sa rulam, ci sa profitam pe deplin de acest stil de viata, deci ne vom fixa o medie zilnica de 110 km.
Ce a insemnat acest stil de viata?
Familia si-a continuat viata obisnuita, cu lucru si scoala, dar in acelasi timp, a descoperit locuri mereu noi, oameni deosebiti si au avut tot felul de activitati la care altii nici macar nu viseaza: joaca printre bebelusii crocodili in parcul Everglades si printre pinguini in Patagonia, drumetii in Bryce Canyon si printre vulcani, geysere, fumarole si lacuri de acid in Yellowstone, Wyoming, cautarea aurului in Crow Creek, Alaska, poze in poala lui Mos Craciun de la Polul Nord, patinaj involuntar pe ghetarul Worthington, croaziera printre iceberg-uri si lei de mare, de la Valdez la Wittier, plaja printre pelicani, la Bahia de Kino, Mexic, calatorii cu barca pe apele azurii din Guatemala, masa pescareasca in mijlocului drumului, in Panama.
Sunt numai cateva din lucrurile care te incanta atunci cand petreci un an si jumatate hai-hui prin Americi. In realitate, sunt mult mai multe. Pe langa varietatea de peisaje si animale pe care le-au admirat in toata splendoarea si au avut ocazia sa petreaca timp si printre localnici, sa-i cunoasca indeaproape pe ei (nu o data Simon a fost parcat in curtile lor) si viata lor. Iar noile cunostinte nu s-au terminat aici. Familia Pouzet-Oprean nu este singura care a ales calatoria ca mod de viata. Parcurile de rulote din cele doua Americi sunt pline de calatori de toate natiile, inclusiv familii cu copii.
La toate acestea, se adauga micile neplaceri aparute pe drum care, pana la urma, dau farmec calatoriei si sunt, la randul lor, amintiri haioase : Iata-ne din nou in Canada, trecere de frontiera deja experimentata, nu suntem intrebati daca avem arme, ci direct unde sunt ele… .
Pentru unii, mama si copii, calatoria s-a sfarsit deja in Buenos Aires, unde s-au imbarcat in avionul catre casa. Pentru altii, tata si Simon, ea continua si astazi cu traversarea Atlanticului pe un cargo plin de camioane, elicoptere si alte masinarii.
M-am tot gandit la o incheiere, dar cred ca tot ce era interesant s-a spus deja. Asa ca am sa inchei cu o intrebare pentru Marilena si Daniel. Data viitoare ma luati si pe mine? Promit sa fiu cuminte!
Foto: peicipecolo.com
