Mediul ambiental dintr-o locuinta e factorul cel mai important pentru confortul zilnic. Dar ambianta nu e neaparat data de un obiect palpabil, ci reprezinta o imbinare intre mobilier, obiecte de decor, miros, lumina, temperatura, zgomote.
Organizarea spatiului locuibil inseamna felul in care facem mobilierul si echipamentul de lucru sa-si dea mana intru asigurarea unor conditii optime, pe cat posibil, pentru desfasurarea de activitati – scris, cusut, citit, jucat pe computer – si pentru odihna sau relaxare. Spre a fi functional, spatiul trebuie sa fie folosit eficient. Aici, rolul principal il are mobilarea lui.
Centrul camerei trebuie sa fie cat mai degajat, trebuie sa ne miscam fara sa ne impiedicam de obiecte. Dulapurile verticale cat toata inaltimea peretelui rezolva poate mare parte din problema depozitarii. Mobilierul suspendat, incorporat in zid sau piesele cu multipla functionalitate sunt de recomandat atunci cand nu ne lafaim intr-o vasta incapere.
Cum dintr-un spatiu mic nu putem face unul mare, nu ne mai ramane decat sa uzam de unele trucuri.
O oglinda mare sau oglinzile paralele dau senzatia de marime. De asemenea, zugraveala face acelasi lucru daca e in culori calde si deschise. Spatiul restrans si functionalitatea ineficienta a echipamentelor si aparatelor cu care avem de lucru sunt doua mari generatoare de stres. Daca reusim sa le eliminam sau sa le surmontam cumva, am saltat o treapta importanta catre realizarea ambiantei care ne trebuie.
Sa nu incheiem fara sa amintim de importanta mobilierului ergonomic, pentru lucru sau pentru odihna, si de aceea a prezentei naturii in camerele noastre.
Perceptia vizuala reactioneaza prima la ceea ce exista in jurul nostru, iar lumina, in cazul incaperilor, e un factor foarte important in privinta asta.
Cand e prea intensa sau prea slaba, perturba perceptia vizuala, care e optima atunci cand nu e nici urma de intuneric, dar nici lumina in exces.
Distorsiunile in perceptia vizuala sunt date si de iluminatul artificial. Cel fluorescent e mai slab decat cel incandescent – si, evident, decat iluminatul natural – dar cel incandescent inflacareaza si mai si nuantele de rosu si portocaliu si le raceste mai rau pe cele deja reci, verdele si albastrul. Atata veme cat lumina naturala poate sa patrunda in casele noastre, s-o lasam doar pe ea, nu are nevoie de ajutoare!
Intr-o locuinta, un mare factor de disconfort ar fi claustrofobia, pentru cei care sufera de ea mai mult sau mai putin.
Claustrofobia nu se manifesta doar in debara, ci si intr-o camera de baie lipsita de o fereastra. Si intr-o ditamai incaperea fara ferestre, daca o exista asa ceva. Claustrofobia e teama de spatii inchise, din care nu poti afla prin vreunul dintre simturi ce se petrece afara. Contactul cu lumea din exterior trebuie sa fie mereu prezent in orice camera a noastra in care ne petrecem ceva timp. Lipsa lui duce la stari de anxietate, la scaderea capacitatii creative sau productive. Fereastra e cel mai simplu mod de infaptuire a legaturii.
La crearea ambientului nu vom tolera confuziile spatiale. Asta inseamna disproportie intre obiectele de mobilier sau intre acestea si dimensiunile incaperii deservite. Mai inseamna culori neasortate, volume si forme neclar conturate. Inseamna, spre exemplu, o scara pe care ti-e teama sa pui piciorul fiindca s-ar putea clatina sau rupe. Chiar daca locatarul sau un vizitator al sau n-are de ce sa utilizeze treapta aceea, confuzia se manifesta si creeaza – desigur! – o stare confuza.
