Înainte ca numele Chanel să devină sinonim cu luxul, Gabrielle „Coco” Chanel a avut o idee radicală pentru epoca sa: hainele femeilor ar trebui să le permită să se miște, să lucreze și să trăiască liber. Nu a inventat singură emanciparea vestimentară, dar a înțeles mai bine decât aproape oricine cum poate moda să transforme libertatea într-un stil de viață.
Povestea ei nu este însă una perfectă. Dincolo de rochia neagră, costumul din tweed și parfumul devenit legendă se află o femeie extrem de ambițioasă, care și-a reinventat originile, a avut relații cu unii dintre cei mai influenți bărbați ai epocii și a făcut alegeri profund controversate în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Eleganța construită din lucruri simple
Gabrielle Chanel s-a născut în 1883, într-o familie modestă. După moartea mamei, tatăl său a trimis-o la orfelinatul mănăstirii Aubazine, unde a învățat să coasă. Mai târziu, creatoarea avea să-și cosmetizeze trecutul, oferind versiuni diferite despre copilărie și chiar despre originea poreclei „Coco”. Și-a construit biografia cu aproape aceeași atenție cu care își construia colecțiile.
Accesul în înalta societate a venit și prin relațiile sale. Étienne Balsan, moștenitorul unei averi din industria textilă, a introdus-o în cercurile aristocratice. Arthur „Boy” Capel, marea sa iubire, a ajutat-o să-și deschidă primele magazine, deși era căsătorit cu altă femeie. Moartea lui într-un accident de mașină, în 1919, a rămas una dintre marile traume ale vieții sale.
Chanel a fost asociată sentimental și cu compozitorul Igor Stravinski, dar și cu ducele de Westminster, unul dintre cei mai bogați bărbați ai epocii. Nu s-a căsătorit niciodată și a preferat să-și păstreze independența într-o perioadă în care statutul unei femei era încă definit în mare măsură prin bărbatul de lângă ea.
La începutul secolului XX, garderoba feminină era dominată de corsete, ornamente și construcții incomode. Chanel a răspuns cu siluete drepte, pantaloni, jachete inspirate de vestimentația masculină și piese care nu obligau corpul să se conformeze hainelor.
Potrivit The Metropolitan Museum of Art, folosirea jerseului – material asociat atunci mai ales lenjeriei bărbătești și costumelor de baie – a adus mai multă lejeritate și confort în moda feminină. Chanel a transformat o țesătură modestă într-o declarație de lux modern.
În 1926, rochia sa neagră, simplă și ușor de adaptat, a fost comparată de ediția americană Vogue cu automobilul Ford, tocmai pentru potențialul său universal. „Little black dress” avea să devină o piesă fundamentală a garderobei, nu doar o tendință trecătoare.
Chanel nu a fost singura creatoare care a renunțat la corset sau a introdus elemente masculine în moda feminină. Forța ei a stat în capacitatea de a transforma aceste schimbări într-un limbaj coerent și extrem de seducător. Femeia Chanel nu trebuia să fie decorativă. Putea conduce o mașină, putea lucra, călători și intra singură într-un restaurant fără ca hainele să-i limiteze mișcările.
Moștenirea sa include costumul din tweed, geanta matlasată, pantofii în două culori, bijuteriile fantezie și parfumul Chanel No. 5. După cum arată Victoria and Albert Museum, creatoarea a construit o garderobă pentru femeia modernă, bazată pe independență, simplitate și încredere.
Un capitol care nu poate fi trecut sub tăcere
Povestea sa are și o latură profund controversată. În timpul ocupației naziste, Chanel a locuit la hotelul Ritz din Paris și a avut o relație cu ofițerul german Hans Günther von Dincklage. Documentele istorice indică legături cu serviciile germane de informații și implicarea sa într-o tentativă de negociere separată între Germania nazistă și Marea Britanie.
Chanel a încercat și să profite de legislația antisemită pentru a recâștiga controlul asupra afacerii cu parfumuri de la familia Wertheimer, partenerii săi evrei. După război, nu a fost judecată, ci s-a mutat în Elveția. A revenit la Paris și în modă în 1954, la vârsta de 71 de ani. Presa franceză a primit-o rece, însă publicul american a transformat revenirea într-un succes.
Coco Chanel a schimbat moda pentru că a schimbat întrebarea din spatele ei. Nu doar „Cum arată o femeie elegantă?”, ci și „Cum vrea această femeie să trăiască?”. Prin haine mai simple, mai confortabile și mai ușor de purtat, le-a oferit femeilor o nouă formă de libertate și încredere. La mai bine de un secol de la primele sale creații, ideea propusă de Chanel rămâne surprinzător de actuală: adevărata eleganță începe atunci când o femeie se simte liberă să fie ea însăși.
Foto: Wikimedia Commons / Public Domain
Foto by Yves Monrique on Unsplash
Foto: The Metropolitan Museum of Art, Open Access / Public Domain
Foto by Fernando Andrade on Unsplash
