Poate ca am incercat de prea multe ori sa fim subtili si se pare ca aceasta tactica nu functioneaza. Incercand sa le protejam mult trambitata delicatete („in femeie sa nu dai nici cu o floare!”), am esuat lamentabil in a le face sa inteleaga ce ne dorim.
Si astfel au aparut acele situatii rizibile in care ele vor sa para ca stiu mai bine decat noi ce ne fericeste, ce ne face sa fim multumiti si sa avem chef de viata. Si, trebuie sa recunosc, nimic nu ma irita mai mult decat o femeie care are o asemenea pretentie.
Nu, multumesc, chiar nu stii!
Ajustarile pe care o femeie se simte aproape obligata sa le faca odata ce a aterizat in viata ta acopera mai multe domenii si le va executa cu delicatetea unui macelar beat care vrea sa opereze pe creier. Si cam cu aceleasi efecte benefice. Ele, spre deosebire de tine, stiu ce vor de la bun inceput si nu se vor da inapoi de la nimic din ceea ce presupune ciopartirea personalitatii tale. De-abia aparute in viata ta, vor incepe sa „taie” pe ici, pe colo.
Mai intai, va incerca sa-ti „corecteze” alegerile neinspirate in materie de moda. Vei observa dintr-o data ca au disparut camasile tale si ca, in locul lor, au aparut unele roz, cu model, numai bune sa se asorteze cu esarfele alea pe care ti le-a achizitionat de la Hippie Hippie Shake, o grota in care tu n-ai calca niciodata, dar pe care ea o gaseste trendy si, incercand sa te convinga si pe tine, iti va enumera tot felul de vedete sau de pseudo-intelectuali boemi care se imbraca din respectivul magazin. Daca esarfa se va desira la prima utilizare, nu te astepta sa puna mana pe ac si ata sa o coase, ci va sustine ca este mai chic asa si ca intentionat designerii au facut-o atat de fragila.
Dupa moda, urmeaza obiceiurile alimentare. Berea va disparea din frigider, iar in locul ei vor trona triumfatoare sticle de Cola Light (da, imaginati-va, femeile chiar cred ca nu se vor ingrasa daca se indoapa cu dubioasa licoare) sau de Santal (despre care, ea chiar isi imagineaza ca e su-ta-la-su-ta na-tu-ral). Cand tu salivezi dupa o pastrama de oaie, ea iti va servi o „salatica” anosta. Recunoaste, nu te simti mai bine asa?
Toate acestea, bineinteles, in numele bunastarii tale, atat fizice cat si psihice.
Muzica si filmele tale vor fi si ele sacrificate pe altarul lui Celine Dion si a comediilor romantice. Acestea demonstreaza inca o data modul in care functioneaza memoria feminina. Ele uita ca au auzit si au vazut aceeasi „gluma”, aceeasi intriga si cam acelasi tip de deznodamant de vreo doua sute patruzeci de ori si vor rade, vor lacrima si se vor bucura ca si cum totul ar fi prima oara, ca si cum s-ar afla in fata unei inovatii cinematografice absolute. Numai tu te refugiezi, infricosat, intr-un colt al canapelei, neintelegand nimic si strangand spasmodic ultima bere ramasa in casa, stiind ca „de maine, s-a terminat”.
Daca faci greseala sa o inviti in refugiul tau, cu alte cuvinte, daca se muta la tine, va incepe sa-ti redecoreze casa, sustinand ca nu se poate simti „acasa” intr-un spatiu care nu-i reflecta personalitatea. Desigur, tu te vei intreba, fara sa rostesti insa cu glas tare, de ce ar trebui, unde e necesitatea ca un spatiu sa-i reflecte ei ceva. Daca vei comite grosolania si vei rosti nedumerirea, te va acuza de exploatare, va spune ca nu o lasi sa se exprime, ca esti un misogin si ca acum si femeile au drept de vot si drept la parere. Vei fi preferat sa nu fi deschis gura.
Desigur, vor urma inevitabilele suspine, amenintarea ca pleaca, trantitul usii si refugierea in dormitor sau baie, dupa caz. De obicei, o va alege pe cea mai apropiata de pozitia ta, pentru ca vrea sa fie sigura ca o vei auzi plangand si ca, astfel, apeland la o arma veche, dar eficienta, isi va impune punctul de vedere: cosul de baschet de pe perete va fi desfiintat, in locul lui va atarna mandru un falus urias si roz, aruncat peste niste pesti morti si niste tomate taiate cubulete, dar care poarta denumirea de „arta”. Si cand auzi cuvinte precum „arta”, „exprimare” si „eul” intr-o singura conversatie, stii ca este de rau augur si ca este mai bine sa taci si sa-ti impui sa orbesti ori de cate ori te vei afla in preajma „capodoperei”.
Dupa sifonier, frigider si casa, vine randul anturajului. Se va trece la o operatiune de epurare, de purificare, elementele nocive sau care contravin planului diabolic vor fi inlaturate, maturate din calea visului glorios pe care l-a tesut in legatura cu viitorul vostru, al amandurora. La inceput, se va pretinde extrem de toleranta, vei iesi cu baietii la fel ca inainte, pentru ca ea, nu-i asa, te iubeste exact asa cum esti si ultimul lucru pe care si-l doreste este sa-ti ingradeasca tie in vreun fel libertatea, insa aceasta atitudine ascunde de fapt o alta activitate: fiecarui posibil inculpat i se va intocmi un dosar in toata regula, si prietenii tai se vor imparti in doua categorii: „dezirabili” si
„persoane non grata”. Asta in cazul cel mai fericit. Caci sunt dese situatiile in care vor primi calificativul „respins” cu totii, ca masa, fara sa se mai oboseasca sa distinga si individualitati in multime.
De cei nedezirabili, va scapa in mod sistematic. La iesiri, ii va face intr-un mod sau altul, aici nu da gres niciodata, sa se simta prost. Daca ii inviti la tine, se vor simti oricum numai bineveniti, nu. Paralel cu asta, in fiecare seara, cand ramaneti doar voi doi, va declasa operatiunea de inveninare. Iti va impuia capul cu cat de needucati, invidiosi si rautaciosi sunt ei. Daca ai facut greseala sa-i relatezi o neintelegere cu vreunul dintre ei care a avut loc acum 10 ani, ea o va reanaliza, va redeschide rana si cazul, aducand noi probe la dosar. Macelarul beat se va apropia periculos de cerebelul tau.
