In mod normal, n-as discuta despre situatia cainilor maidanezi pentru ca, in ciuda unui cliseu extrem de prezent in mintile concetatenilor mei, nu toate chestiunile de interes public mi se par bune de discutat si negociat in spatiul public. Rosia Montana mi se pare un subiect de discutie, fie si pentru aspectul ecologic, bunastarea generatiei noastre versus dreptul la viata normala al generatiilor viitoare. Pedepsirea violatorilor mi se pare un subiect bun de discutat, pentru ca merita stabilita cea mai eficienta metoda de a preveni astfel de fapte. Omorarea cainilor maidanezi nu mi se pare un subiect bun de discutat, ci dimpotriva. Cred cu nesimtire ca problema asta este o problema creata de discutii, nu una rezolvabila de ele.
Cainii fara stapan – de fapt, cainii fara ingrijitor – ar trebui omorati fara discutie, asta incerc sa spun. Simplul fapt ca discutam despre acest subiect este nu o dovada a evolutiei rasei umane spre ceva superior, ci imbecilizarea ei.
Sunt extrem de cinic in privinta asta si va rog sa notati ca nu e niciun paradox: termenul „cinic”, la origine kynikos, insemna „cainesc”. Sunt nevoit sa judec situatia cainilor preluand ceva din comportamentul lor: revenirea la regulile de baza ale naturii.
Ma iau cu mainile de par cand vad, pe facebook, o sumedenie de oameni atat de spalati pe creier incat ajung sa acuze „tratamente inumane” aplicate cainilor. Cineva chiar spunea ceva despre CEDO si nici n-am stiut daca sa rad sau sa plang: Curtea Europeana a Drepturilor Omului ar trebui sa aiba si o sectie pentru drepturile cainilor, inteleg. Am vazut reactii care spuneau ca e mai vinovat omul care n-a avut grija de copilul ucis decat cainele. Astfel de exemple de contorsionism logic ma lasa mut.
As vrea sa inchid subiectul copilului ucis inainte de a-l deschide: nu cred ca maidanezii ar trebui ucisi pentru ca omoara copii. E suficient faptul ca latra noaptea si nu lasa oamenii sa doarma. E suficient faptul ca sunt niste creaturi fara regn: animale domestice fara casa. E suficient faptul ca exista o lupta pentru resurse (gunoi) intre maidanezi si oamenii strazii – vad de la fereastra aceasta lupta zilnic, la tomberonul blocului unde locuiesc.
Am incercat, in textul de data trecuta, sa am o abordare mai eleganta asupra subiectului, sa ofer motive civilizationale pentru care nu e normal sa toleram maidanezii. Am incercat sa va amuz facand o comparatie intre caini si sobolani. Am incercat sa arat si de ce simpatia fata de caini, singurul motiv care ne sensibilizeaza in problema asta, nu poate deveni cauza intr-un rationament cu pretentii de logica.
De data asta, n-o sa mai vorbesc despre civilizatie, ci despre supravietuire. Si, de fapt, nici n-o sa vorbesc prea mult. O sa va prezint cateva cifre.
Numarul maidanezilor in Bucuresti: maxim 200.000 (estimare wikipedia). In Romania, mentinand proportia, maxim 1.000.000. Desi e posibil ca numarul sa fie la jumatate, pentru ca in sate si in orasele mici, fara blocuri, exista mai putini maidanezi, pentru ca specificul habitatului (casa cu curte) a permis mai bine controlul proprietatii de animale si implicit al inmultirii lor.
In fine. Sa agravez situatia: un milion de maidanezi pe care eu, nemernicul, as vrea sa-i vad eutanasiati rapid.
Numarul de vite abatorizate (deci nu eutanasiate) anual in Romania: intre 1.400.000 (2001) si 868.000 (2011). Scaderea nu trece drept un succes al ONG-urilor care protejeaza animale, ci drept un esec al zootehniei locale. Consumul de carne de vita se compenseaza cu importuri, adica vaci asasinate brutal in alte tari ale lumii. (Sursa pentru aceste cifre si pentru cele care vor urma este Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale)
Numarul de porci sacrificati anual in Romania: undeva intre 5 si 6 milioane de capete.
Numarul de ovine/caprine (stiti, mieii si iezii cu privirea lor blanda?) sacrificate in 2011: 7,1 milioane.
Mai puteti adauga niste cai si chiar niste iepurasi simpatici.
Puteti trage linie: 13 milioane de mamifere, in Romania. Animale domestice, precum cainele. Multe dintre ele petrecandu-si viata in cativa metri patrati de grajd, nu ca maidanezii, boieri pe strazi. Unele dintre ele si-au dat laptele inainte sa ajunga la topor, unele si-au lasat pielea si blana spre uz casnic dupa ce au sfarsit tragic. N-au atacat oameni (16.000 de oameni au fost muscati de caini maidanezi in 2012, apropo), n-au facut scandal in fata blocului.
Sau puteti sa nu trageti linie: daca aveti convingerea ca si pasarile au sentimente (Sandi, sa asculti de mamica!), mai adaugati: 250 de milioane de pasari de curte. Vreo 234 de milioane in 2011. Ciorba, friptura, shaorma cu de toate. Si observati ca am ajuns la niste numere atat de mari, incat milionul de caini de la care am plecat devine marja de eroare.
Si repet, astea sunt cifrele dintr-o tara care importa tot mai multa carne.
De-acum, depinde de voi, iubitorii de animale. Poate faceti o petitie prin care specia umana sa-si schimbe caracterul omnivor. Eu macar pastrez distanta intre regnuri: omul e om, animalul e animalul. Dar voi, care salvati niste exemplare in timp ce mancati altele, din cadrul aceluiasi regn, nu sunteti decat niste mici nazisti ai zoofiliei.
