Ca fiinta feminina este ca o masinarie prost conceputa nu mai mira pe nimeni. Ea reprezinta un sistem absurd care amalgameaza in compozitia lui parti extrem de diferite intre ele, care provin din lumi si medii situate la mare departare din punct de vedere istoric, logic, al mentalitatilor etc. Asta este de natura sa ne deruteze si din aceasta cauza atunci cand suntem fortati de imprejurari sa tratam cu ele, trebuie sa stim exact cu ce instrument sa operam. Majoritatea lor sufera de sindromul personalitatii multiple. Sa detaliem putin aceste considerente usor de observat de catre oricine a dat cu ochii de o purtatoare de fusta in viata lui prin cateva exemplificari concrete. Asadar, daca nu esti calugar tibetan sau daca nu ai crescut pe muntele Atos, atunci poti considera ca acest articol te priveste in mod direct.
1. Concurentele la miss, cand sunt intrebate, care este dorinta lor cea mai mare raspund lucruri de genul “Sa salvam balenele!â€, “Sa salvam gandacul de Colorado si vulpea cu trei picioare, doua capete si trei fire de par argintiu in bot!â€, “Sa salvam copiii!â€, “Sa salvam somalezii de la foamete!â€. Intrebarea care se naste in mod firesc este: ce cauti tu, pisi aici, pe podium, in costum de baie si clipind din gene daca dorintele tale sunt acestea? De ce nu te tarasti pe burta, in tinuturile nordice? De ce nu respiri praful desertului incercand sa inveti niste sudanezi cum sa aiba grija de culturile de curmali? De ce nu ai adoptat cinci copii pana acum?â€.
Am inteles ca, dupa ce castiga titlul de Miss Univers, Miss World, Miss Tanganika, ele devin un fel de ambasadoare si bantuie prin lume cu panglica aia ridicola si cu coroana sclipitoare pe capatana vreme de un an de zile, pana cand vine o noua editie de miss si sunt nevoite sa se desparta de insemnele regalitatii lor. Ceea ce nu stiu este ce fac ele concret in anul acela de zile in afara de a aparea ici si colo, in cele mai improbabile locuri. Ceea ce iarasi nu stiu este cine le cheama si daca au vreun sediu al ambasadei lor.
2. Carieristele care citesc horoscopul si se duc la vrajitoare. Trebuie sa recunosc, acestea sunt preferatele mele. Le vezi cum se indreapta catre sediile multinationalelor din Pipera, pline de avant, tepene, batoase, calcand asfaltul apasat, privind drept, surde si oarbe. Daca esti naiv iti imaginezi ca se indreapta catre vreo negociere, unde isi vor dovedi calitatile de rechin sau ca urmeaza sa tina vreo conferinta despre politici monetare, strategii bancare sau alte chestiuni presante si de actualitate. Ei bine, nu. Intra pe usa biroului, pana se asaza pe scaunul ergonomic, isi umilesc putin secretarele, mai ales daca arata mai bine decat ele, se pozitioneaza in fata calculatorului si primul lucru pe care il fac, inainte de a comanda o cafea, este sa-si citeasca horoscopul. Asadar, femeile se bazeaza pe astre cand vine vorba de succesul profesional si n-ar fi exclus sa auzi la vreo intalnire de afaceri “nu semnam azi ca e Saturn in conjunctie cu Jupiter si azi-noapte am vazut un iepure schiop, cu buza despicata, calare pe un magar orb, care pastea niste macese dintr-o poiana unde canta Holograf. Da, nu faceti ochii mari, orice e posibil. Va sugerez sa nu insistati, nu aduceti ratiunea in discutie caci riscati sa va ceara o suvita de par ca s-o duca la vrajitoarea Filofteea de la Buzau ca sa spuna ce aura aveti si daca e de bun augur sa incheie afaceri cu voi.
3. Pitipoancele intretinute care se pretind muieri moderne si independente. Singura lor libertate se limiteaza la a-si alege rujul potrivit, la a da buzna in magazine si de a se plimba tampe prin Carrefour. Hainele branduite, cristalele de pe chiloti, care echivaleaza pentru ele cu niste diplome, cu titlul de cel mai bun cetatean al orasului, cu castigarea unei batalii.
4. Feministele care bocesc pentru ca nu le mai deschidem usa si nu le mai caram valizele. Feministele care urla “Sunteti toti niste porci!†si care se supara daca le faci scroafe. Feministele care pretind ca resping utilizarea corpului feminin ca obiect sexual, considerand ca o atare stare este degradanta si care se supara daca le spui “Dar stati linistite. Pe voi chiar nu vrem sa va dezbracam. Nu va dorim. Sunteti oribile!â€.
5. Femeile care se pretind moderne si dezinhibate si care spun ca prefera adevarul gol-golut. Si care, evident, iti vor sparge o vaza in cap daca le propui o partida de sex fara introducerea plictisitoare si inutila (cina, film, “pupici†prin masina) sau, dupa caz, iti arunca hainele in strada daca le spui ca nu le mai vrei in viata ta si ca iti doresti pe altcineva. Culmea, nu?
Sper ca exemplele sunt edificatoare in a demonstra acel joc innebunitor intre ceea ce sunt si ceea ce pretind. Asadar cand vedeti o femeie, oricat de atragator i-ar fi ambalajul, incercati sa scrijeliti putin si veti vedea adevarul gol-golut. Apoi, depinde de voi daca mergeti mai departe sau nu. Lupoaicele moraliste va pot lua mereu prin surprindere si trebuie sa fiti pregatiti. Sa va descriu cam ce puteti pati:
Intalnire, seara, orele 7, frig. Ea are 25 de ani, lucreaza intr-o companie de asigurari.
– Salut.
– Buuuna, iubi. Toc!Toc! (pupa aerul din jurul tau)
– Mergem sa mancam ceva?
– La ora asta? Esti nebun, iubi? Fac burtica si asta o sa-mi dauneze la independenta. Si, dupa aia, cum ma mai iubesti tu, ia zi?
(Nu iti aduci aminte sa fi facut o astfel de declaratie, ii acorzi totusi prezumtia de nevinovatie, te-o fi surprins vreodata usor matol).
– Pai parca era important ce ai in cap. Nu zici tu mereu ca sufletul e cel care conteaza si frumusetea interioara?
(Te abtii cu greu sa nu izbucnesti in ras, caci jocul te amuza si nu vrei sa rupi “vrajaâ€).
– Ba da, iubi, si asta. Dar si poponetul si patratelele de pe abdomen sunt ca o glazura cu ciocolata a sufletului care e de vanilie.
(Iti propui sa retii figura de stil si sa o servesti urmatoarei pisi.)
– Pai si atunci ce vrei sa facem?
– Ei, o nimica toata. Am un audit saptamana viitoare si vreau sa mergem pana in Ferentari. Daca esti tu dragut sa ma duci. Toc! Toc!
– Ce treaba ai acolo?
– Trebuie sa ma vad cu cineva.
– In Ferentari? (Esti uimit, Pisi nu pune piciorul in astfel de zone, crede ca sunt bantuite de ciuma, de pojar si isi mai imagineaza uneori si ca obezitatea e contagioasa).
– Da, am nevoie de ajutor cu auditul ala.
– Te vezi cu o colega?
– Nuuu, cu o maestra spirituala.
– Cu ce?
– Cu un fel de guru, doar ca e femeie. Hai, ma, Iubi, ca ai vazut si tu “Sapte ani in Tibet†sau “Exorcistulâ€, nu mai stiu exact in care era faza, si stii cum sta treaba cu spiritul. Stii ca spiritul e ceva care nu se vede, dar poate sa vorbeasca cu o voce groasa, asa, ca a ta, si sa zgaltaie masa. Uite, mi-am luat si niste apa sfintita, niste pene de gasca, o coada de soarece (recunosc, am platit un aurolac sa mi-o fure de la Petshop), trei paie de matura pe care le-am imprumutat de la o vecina si o gaina.
Ajuns in punctul acesta al conversatiei, fugi. Pana si corporatistele sunt vrajitoare!
