In puzderia de urari, strivit de cumpana dintre ani, invocata negresit, sub multimea de traditii contrafacute, batut si de vantul sarbatorilor trendy, caci, nu-i asa, se poarta eclectismul, chit ca unii inteleg prin asta sa puna pe aceeasi masa piftia si caviarul luat de la Carrefour, ti se cere sa-ti redactezi „rezolutiile” de inceput de an. Oricat au strigat unii carcotasi precum subsemnata ca in limba romana „rezolutie” inseamna altceva decat in engleza, termenul s-a incetatenit, iar cuvantul a atras dupa sine actiunea propriu-zisa. Rezolutiile au duduit mai ceva ca petardele, la fel ca „sperantele de mai bine”.
Nu stiu altii cum fac fata, dar pe mine ma apuca un mare dor de fugit in lume sau macar sub o plapuma in aceasta perioada a anului. Si in fiecare an, visul meu adie a cvasi-terorism. Am fantezii murdare, de-a dreptul perverse, cu cozonaci explodati, paiete ratacite in caltabosi, iar la sania mosului, sa vad inhamati niste mate hamesite. Am tacut inainte de teama sa nu daunez cumva heirupismului general si chefului. Acum, ca a trecut urgia, in timp ce va faceti curat in frigidere (parol, am vazut eu la tv, „romanii” au ramas cu multe provizii neconsumate dupa diluviul sarbatoresc, provizii carora li se desena tristul si umilul traseu spre castronul cainelui, patruped pe care chiar membrii casei il priveau chiar cu oaresce compatimire), sunt libera sa fiu pe cat de acritura poftesc.
Acritura am zis? Stati linistiti, nu va voi da remedii contra mahmurelii, am incredere ca v-ati descurcat singuri, doar presa ne-a invatat zilele astea cum sa ne dregem dupa „bunataturile” de sarbatori. Ca, deh, ti se face si greata de la atata „bine”.
In noua ordine, sa te simti bine a devenit aproape o obligatie. Ce fel de ratat nu se simte bine de Craciun si Revelion? Ce fel de individ trebuie sa fii ca sa nu te lasi tarat in caruselul festivismelor, sa nu pui umarul la bolovanul numit „spirit de sarbatoare”?
Sarbatorile au ajuns niste scheme complicate cu casute ce trebuie bifate. Cadouri, mancare, tinute si, la sfarsit, nelipsitele „rezolutii”. Daca nu ai suficienti bani pentru dezmatul intestinelor, e vai de capul tau. Trebuie sa faci un credit, sa te imprumuti la matusi, sarbatoarea trebuie tratata cu seriozitate si necesita eforturi. Multe eforturi.
Cel mai ironic titlu dintre cele frecvente in perioada asta si de departe cel care ilustreaza cel mai potrivit noul spirit mi s-a parut „Cum sa faci fata sarbatorilor de iarna?”.
Dupa ce te-ai zbatut atat ca sa iti pui ficatul la munca, dupa ce ai iesit victorios din lupta aglomerarilor din trafic, din goana dupa rezervari si oferte care mai de care mai avantajoase, de atata sarbatoare, te pomenesti luni, pe sase ianuarie (daca esti norocos, daca nu, mai devreme) la serviciu, avand energia unui rac dat de trei ori in clocot. Efectele perverse ale sarbatorilor. Ce usurare ca ai apucat, undeva intre o felie de toba si aruncatul unei petarde in creierii muntilor, sa scrii pe o agenda misto ce ai tu de gand anul asta si la ce visezi. Acum n-ai fi in stare sa compui o propozitie simpla, daramite sa creionezi planuri marete. Ce-nseamna, domnule, o strasnica organizare!
