In ultimii ani, printre studente, a ajuns sa fie extrem de practicata o meserie (poate ca e impropriu spus intrucat nu am gasit-o in nomenclatorul de meserii) cu o faima nu prea buna, si anume aceea de animatoare de club. Inteleg sensul acestui post. Ceea ce nu inteleg este confuzia care se face intre animatoare si dansatoare.
Ma intreb care este mecanismul practicarii unei asemenea meserii. Majoritatea fetelor sunt recrutate chiar dintre clientele cluburilor. Le place sa iasa, le place sa danseze si transforma o modalitate agreabila de petrecere a timpului liber in profesie. Daca tot petrec timp acolo, de ce sa nu castige si niste bani din asta? Conditiile sunt relativ simplu de indeplinit: un fizic atragator si cam atat. Imi pare rau s-o spun, dar nu e vorba de aptitudini coregrafice.
Aici s-ar putea supara majoritatea practicantelor acestei meserii. Insa trebuie sa fiu sincera: animatoarele din cluburi nu danseaza. Nu va veni niciodata Razvan Mazilu sa le jurizeze intrucat nu are ce analiza si ce corecta. Ele se bataie. Inainte inapoi, stanga dreapta, de cele mai multe ori picioarele sunt bine proptite in cusca, cubul, tejgheaua respectiva. Incearca o serie de miscari provocatoare, caci in primul rand barbatii sunt cei care trebuie tintiti, atrasi, determinati sa ramana cat mai mult in respectivul club si, ca urmare, sa lase cat mai multi bani acolo. Problema este ca gama de miscari este una extrem de redusa, fiind repetate practic la nesfarsit aceleasi unduieli. Din acest motiv, animatoarele nu poarta rochii de seara sau de dans. Ci sunt imbracate cumva la limita intre prezentare de lenjerie intima si cea de articole sportive extrem de decupate.
Ele nu sunt nici stripteuze si s-ar simti jignite daca ar fi asimilate acestei categorii profesionale. Pentru ca si asupra acestora planeaza o umbra urata si deocamdata ilegala in Romania: cea a prostitutiei. Regulile scrise spun ca nu se intretin relatii sexuale intre stripteuze si clienti. Practica insa (intrebati-i pe barbatii sinceri pe care ii puteti gasi) spune cu totul altceva.
Numai ca ceea ce ce ar trebui sa se fie un job temporar, eventual de o vara, tinde sa se prelungeasca. Iar timpul este cel mai mare dusman al animatoarelor.
Si totusi, exista ierarhii chiar si in categoria aceasta profesionala, in care nu prea conteaza exact ce faci (din moment ce ele nu stiu nici macar sa danseze), ci mai degraba cum te prezinti, cum arati. Luand drept exemplu ascensiunea unei Daniela Crudu, care a urcat de pe cubul de club pe platoul de filmare, animatoarele spera sa fie remarcate de cineva si astfel sa acceada in alte cercuri, in care se castiga mai bine, iar vizibilitatea este mai mare. Ar schimba bucuroase luminile intermitente din club pe cele ale reflectoarelor unei emisiuni tv, chit ca rolul lor s-ar limita la acela de a conduce un invitat pe o distanta de doi metri.
Sa ne intelegem: nu am nimic impotriva acestor meserii. Ceea ce ma ingrijoreaza totusi este numarul din ce in ce mai mare al doritoarelor, greutatea deloc sanatoasa pe care incepe sa o joace acest gen de profesii in planurile de viitor ale tinerelor de azi. Multe dintre ele urmeaza cursurile unei facultati. Insa ar schimba bucuroase meseria pentru care se pregatesc in mod formal cu cea de dansatoare intr-un club, cu conditia ca aceasta sa le propulseze spre altceva. Caci ele vad cubul acela ca pe o trambulina. Mizeaza totul pe cartea atractivitatii fizice si uita sa mai investeasca si in altceva, sa aiba variante de back-up, de rezerva.
Ceea ce multe ignora este ca aceste domenii reprezinta totusi o loterie. Ca un trup frumos nu reprezinta automat o garantie si ca este mai mult o chestiune de noroc remarcarea respectivei de catre persoanele potrivite. Ele se concentreaza mult prea mult pe „imbunatatirile” fizice, alegand sa investeasca sume pe care cu greu le obtin in operatii de siliconare, in botox si in general in orice produs vandut de chirurgia estetica si de clinicile de „remodelare”. Sunt sigura ca, printre ele, exista multe „claudia schiffer” care raman nebagate in seama. Si ca, tocmai in aceasta lume, in care un corp atragator reprezinta cartea de vizita, raman nenumarate astfel de „carti” total ignorate, uitate intr-un club mizer, pana cand este evident ca timpul nu iarta pe nimeni. Abia atunci incearca o reorientare, eventual intoarcerea la domeniul pentru care au studiat.
Numai ca startul a fost deja pierdut, caci lumea a mers inainte cat ele stateau in fumul gros al unui club si asteptau sa apara acel om potrivit, ocazia aceea unica, impulsul acela care sa le propulseze spre lumea blitzurilor, spre lumea mondena, in care sa nu se mai simta intruse, ci protagoniste.
