Saptamana asta are loc Gay Fest. Care, frati romani, nu se limiteaza doar la parada aceea care va face sangele sa fiarba in vene. Nuuu, cuprinde o gama de evenimente destul de variata: conferinte, dezbateri, proiectii de film, expozitii, workshopuri, lecturi publice. Sigur, acelea nu va vor inflama spiritele la fel de mult, nici nu va vor ameninta credinta stramoseasca din simplul motiv ca se petrec in spatele usilor inchise. Dar eu nu celor cu ochelari de cal si viziuni de maimute vreau sa ma adresez aici. Ci celor care au ochii doar pe jumatate acoperiti de ochelarii de cal. A celor care, desi spun ca “n-avem nimic cu eiâ€, totusi parca nu prea le pica bine la heterosexualitatea sensibila, faptul ca ies in strada si-si reclama drepturile.
Unii spun ca nici ei nu ies in strada sa spuna cu cine fac sex sau in ce orificii. Si ca nu inteleg de ce gay-ii tin mortis sa o faca. Si ca, una peste alta, sunt scarbosi. Si oribili. Si bleah. Dar parca totusi fetele nu sunt asa deranjante. Pacat ca majoritatea lesbienelor sunt cam naspa. Cam grase. Cam masculine. Cam asta spun cei care pretind ca sunt toleranti.
Problema trebuie insa privita altfel. De ce sa conteze cu cine fac sex atunci cand vreau sa iau un credit? Atunci cand vreau sa las o mostenire? Atunci cand vreau sa impart niste bunuri? Caci despre asta e vorba, frati romani. Despre faptul ca homosexualii chiar nu au aceleasi drepturi ca mine, ca voi. Si diferentele nu se limiteaza la sexul celor de care se simt atrasi. Ci la ce urmeaza dupa. Este complet halucinant si complet injust sa nu poti construi ceva alaturi de o alta persoana din simplul motiv ca impartiti acelasi sex si acelasi pat. Discriminarile nu se limiteaza la tinutul de mana pe strada. La aratarea afectiunii in public (aici sunt de acord cu pastrarea decentei, insa pretind asta in egala masura cuplurilor hetero si cuplurilor gay). Ci au consecinte legate de economic, de drepturi elementare ale oricaruia dintre noi.
Mai sunt unii suparati pentru ca pun un mare semn de egal intre o manifestatie si prozelitism. Oameni buni, cum sa spui ca se militeaza pentru adoptarea unei orientari sexuale? Cam cum va puteti voi imagina ca cineva poate fi convins sa devina gay? E ca si cum ati crede ca puteti convinge o persoana daltonista sa distinga rosu de negru! E o enormitate a logicii. Nu e cazul sa va nelinistiti, frati romani. Si daca s-ar organiza cate o Gay Pride in fiecare luna, tot nu ati putea fi vaduviti de ceea ce va spun instinctele voastre.
Se poate intr-adevar intampla ca parada gay sa raneasca, prin paietele, ostentia si coloratura ei, anumite sensibilitati. Nu sunt nici eu convinsa ca expresia pe care au ales sa o uzeze este cea mai fericita intrucat cu cat ea tinde mai mult spre extreme, cu atat reactia de respingere din partea societatii va fi mai puternica. La noi, parada gay se confunda cu parada travestitilor care sunt cei mai vizibili si cei mai vocali. Din pacate insa, acestia sunt si cei mai indrazneti ca modalitate de exprimare si societatea ajunge sa priveasca comunitatea gay prin prisma lor, ceea ce este total fals. Ca numar de reprezentanti, in sanul comunitatii gay, travestitii sau transsexualii sunt o minoritate.
Revenind insa, ne putem lega de forma de manifestare, dar nu de manifestare in sine. Orice iesire in strada are rolul de a opera, in timp, modificari ale constiintei publice. Oamenii sunt ca niste animale naravase care, in timp, se domesticesc, incep sa accepte diferitul. Primele femei care au cerut dreptul de vot, de pilda, au facut-o tot in strada. E posibil ca primele protestatare sa fi fost supuse unor forme de violenta, iar drumul sufragetelor cu siguranta nu a fost usor. Populatia afro-americana a iesit si ea in strada si a refuzat sa se aseze in autobuze numai pe locurile din spate conform regulilor segregarii. In lumea aceeea – care azi ne pare cumplit de stramba – unora le repugna organic gandul de a lua masa in acelasi local cu un afro-american. Acum deja aceste “repulsii†sunt privite ca anomalii. Insa, iarasi, drumul pana la obtinerea unor libertati esentiale a fost spinos.
Nu se asteapta nimeni la minuni. Dar homosexualii nu trebuie sa se mai ascunda. Nu au de ce s-o faca. Asta trebuie sa intelegem cu totii.
Ma mai amuza si grija privind soarta familiei traditionale. Astfel Alianta Familiilor din Romania isi organizeaza si ea propriul mars. Ma intreb insa de ce chiar acum, in timpul Gay Fest, in fiecare an, astfel de grupari si organizatii sunt macinate de nelinisti privind familia. Cum de in restul timpului, cand atatea femei si atatia copii sunt abuzati, cand atatia romani verzi devin alcoolici si se razbuna pe propria familie, cand atatia minori sunt abandonati de parinti plecati la munca in alte tari, cei de la Alianta Familiilor dorm linistiti si impacati. Familia e in siguranta atunci. Singurul pericol apare acum, in luna mai. De onorabila Alianta, am mai auzit in doua contexte: cand a recomandat cetatenilor din colegiul 19 sa nu o voteze pe Teo Trandafir pentru ca aceasta ar promova prostitutia si casatoriile intre homosexuali si cand reprezentantii ei au intrat intr-un “conflict de idei†cu Vadim Tudor, semanand pana la confuzie cu acesta in ceea ce priveste forma de exprimare si eleganta si logica expunerii.
In ceea ce ma priveste, vehementa unora impotriva Gay Fest se explica numai prin teama. O teama viscerala, organica. Aceeasi teama care ne facem sa le cerem si altora sa nu-si manifeste crezurile atunci cand acestea sunt diferite de ale noastre. Cat despre politicieni, pozitia lor este una ipocrita, dictata de interesul electoral. Stiu si ei ca nu vor mai putea amana la nesfarsit chestiunea libertatilor civile ale persoanelor de alta orientare sexuala decat cea majoritara. Presiunile UE isi vor spune cuvantul in cele din urma. Uitati-va numai in cate state UE – aproximativ 15 – sunt legiferate uniunile civile sau casatoriile. Numai ca fiecare partid aflat la guvernare spera sa nu fie el cel care trebuie sa intieze asemenea schimbari legislative.
