Am tot vrut sa va scriu despre problema refugiatilor de cateva saptamani. Insa nu stiu nici acum, dupa sute de articole si povesti si statistici, dupa atatea harti, cum sa abordez subiectul asta.
Daca va voi vorbi de drama lor, de sutele de mii moarte acolo si de sutele de inecati din Mediterana, de milioanele de refugiati deja existente in tarile din jurul Siriei, voi fi acuzata de sentimentalism si ignorarea riscurilor.
Daca va voi vorbi de Uniunea Europeana, de tratatul de la Dublin, de granitele interne si externe, de cote impuse sau voluntare, de Schengen care ba e, ba nu e, voi parea inumana.
Cumva incerc sa pastrez o linie de mijloc in acest razboi al vorbelor, in care fiecare tabara urla la cealalta si nu face decat sa-nchida usi si sa inalte ziduri. Iar ce vad chiar in timp ce scriu acest material, venind de la Bruxelles, de la consiliul JAI, nu e de natura sa ma linisteasca. Liderii Europei continua sa adauge caramizi la ziduri.
Asa ca nu va voi vorbi despre nimic din toate acestea.
In schimb, va voi spune ca, orice alegere veti face voi in forul vostru, sa nu va lasati condusi de frica. Sa nu luati nimic de-a gata. Sa verificati totul. Indiferent cine o zice, indiferent de rezonanta numelui care o semneaza. Nu mai credeti nicio promisiune care va imbie cu mirajul vreunui adevar absolut. Cautati singuri, din surse diferite si compuneti-va singuri concluziile. Preparati-va «hrana», nu cautati opinii «prefierte».
Atatea mistificari, atatea manipulari sau minciuni pur si simplu, photoshopari grosolane, folosirea unor fotografii din filme pentru a ilustra situatii presupus reale, atatea atribuiri false de vorbe unor personalitati (vezi cazul Djuvara sau cel al premierului australian) doar pentru a valida o pozitie sau alta, am vazut in ultimele zile incat nici nu ma mai mira agresivitatea cu care oamenii sustin un punct de vedere si surzenia la argumentele care contrazic ceea ce stiam. De fapt, in tot amalgamul asta de trairi, in tot cocktailul de frica, ignoranta, zvonuri, pozitii incoerente, ba chiar contradictorii ale autoritatilor, legislatiii deficitare sau incapabile sa raspunda situatiilor reale, mi-am dat seama ca oamenii nu vor sa stie, nu vor sa gandeasca optiunile, ci vor doar sa li se confirme ceea ce stiau deja, ceea ce credeau si orice altceva, orice piesa care nu se potriveste tiparului initial va fi indepartata, ignorata pur si simplu.
Si va mai rog ceva. Nu uitati ca din ura nu poate creste decat ura. Si ca suntem responsabili de semintele pe care le aruncam acum. Iar de frica si de ignoranta nu ne va proteja niciun zid. Caci ele sunt in noi, degeaba ridicam gratii si punem senzori in exterior.
Sa respiram adanc si sa numaram macar pana canta cocosul inainte a decide unde va cadea piatra. Serios, ganditi-va putin. Putin.
